Istorie

[danis]

"Muica, suntem neam de piatra!"

Clubul Sportiv Universitatea (CSU) Craiova s-a infiintat in 1948, pe langa prima unitate de invatamant universitar din Craiova - Institutul de masini si aparate electrice - sub egida Ministerului anvatamantului Public si UNSR (Uniunea Nationala a Studentilor din Romania) si avea ca sectii atletismul, handbalul, voleiul, tenisul de masa, sahul si fotbalul. Echipa de fotbal, sub denumirea UNSR Craiova, sustine primul joc oficial in campionatul judetean la 5 septembrie 1948, cu echipa Filiasului.
Primul antrenor de fotbal il acestei echipe a fost Nicolae Polojinschi. Echipa de fotbal isi schimba denumirea in CSU Craiova (1950), Stiinta Craiova (1953), Universitatea Craiova (1966).
Lotul folosit in primul an de activitate in divizia "B" (1954): Stoica, Urucu, Venus, Vulpe, Lupu, Dreasca, Parvulet, Rizu, Razga, Dumitrescu, Ciulova, Anutescu, Briac, Lambru, Capitanu, Ionita, Buldur, D. Popescu, Firu, Matei, Iliescu, Babarada, Padureanu, Coicea. Antrenor Nicolae Oteleanu.
La promovarea in divizia "A" (1964), antrenorii Nicolae Oteleanu si Eugen Preda, au avut la dispozitie urmatorul lot: Dumitrescu (cpt.), Vasilescu, Papuc, Geleriu, Lungan, Deliu, Barbulescu, Tetea, Ganga, Anton, Lovin, Onea, Visan, C. Stanescu, A. Stanescu, Stanciu.
In editia 1973/1974, cand Universitatea a obtinut primul titlu de campioana nationala, antrenorii Constantin Cernaianu si Constantin Otet au folosit lotul: Oprea, Manta, Niculescu, Badin, Deselnicu, Velea, Strîmbeanu, Ivan, Nita, Balaci, Berneanu, Taralunga, Oblemenco, Balan, Pana, Boc, Stefanescu, Marcu, Stancescu, Kiss, Chivu, Negrila, Constantinescu.
In editiile din 1977 si 1978, cand echipa castiga Cupa Romaniei, se afirma: Boldici, Berneanu, Tilihoi, Stefanescu, Purima, Donose, Balaci, Beldeanu, Crisan, Negrila, Cartu, Marcu, Camataru, antrenor Constantin Deliu si, respectiv, Boldici, Lung, Ungureanu, Tilihoi, Stefanescu, Purima, Donose, Balaci, Ticleanu, Beldeanu, Cartu, Camataru, Marcu, avandu-i ca antrenori pe Ilie Oana si C. Deliu.
La castigarea titlului de campioana in 1980 si-au adus contributia: Boldici, Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Crisan, Donose, Camataru, Geolgau, Cartu, Irimescu, Purima si Ciupitu (antrenori Valentin Stanescu si Ion Oblemenco). Cu acelasi lot, in 1981, Universitatea castiga si cupa si campionatul, avand la timona pe Ion Oblemenco si Tica Otet.

Echipa "renaste" in 1990/1991, editie cand castiga din nou campionatul national cu lotul: Prunea, Manaila, Sandoi, Adrian Popescu, Mogosanu, Ciurea, Olaru, N. Zamfir, Badea, Pigulea, Craioveanu, Neagoe, antrenori Sorin Cartu si Fane Cioaca, apoi castiga an 1993 Cupa Romaniei cu Marian Bondrea si N. Zamfir antrenori.
In editia 1995/1996 echipa are in lot pe: Arcanu, Voda, Lulelaru, Mogosanu, Papura, Mitrita, Gabriel Popescu, Cristescu, Olaroiu, Calin, Ungur, Naicu, Adrian Popescu (revenit din Elvetia), Stoican, Suciu, Badea (revenit din Elvetia), Cristea, Gane, Trica, Ciocanescu, iar ca antrenori pe Sorin Cartu, Gabriel Boldici si Mircea Irimescu.

La prestigiul echipei de fotbal a Clubului Sportiv Universitatea Craiova si-au adus o contribuie deosebita, urmatoarele cadre universitare: lect. univ. Ion Constantinescu (Hamlet), prof. univ. dr. Alexandru Buia, prof. univ. dr. Titus Georgescu, prof. univ. dr. Constantin Botea, prof. univ. dr. George Vraciu, prof. univ. dr. Tiberiu Nicola si, nu in ultimul rand, conf. univ. Cornel Stroe, de numele caruia se leaga marile succese ale echipei. De marile rezultate ale fotbalistilor craioveni isi leaga numele mari antrenori (in ordine cronologica): Nicolae Oteleanu (nea Lache), Constantin Cernaianu, Constantin Otet, Ion Oblemenco, Constantin Deliu, Vasile Franculescu, Nicolae Zamfir, Sorin Cartu, Marian Bondrea. La acestia ii putem adauga, deopotriva si pe Puiu Cosmoc, Octavian Romeo, Ion Sima, Haralambie Eftimie, Clement Iordanescu, Ion Garlesteanu, Anghel Mitachescu, Dandu Ustabacieff, fratii Georgescu, Florin Oprea, Fane Cioaca sau pe fostii sai jucatori: Ion Papuc, Marius Purcaru, Nicolae Negrila, Nicolae Ungureanu, Neculai Tilihoi, Gabriel Boldici, Mircea Irimescu.
Astazi, Universitatea Craiova are si unul dintre cele mai prestigioase Centre de copii si juniori din tara.

[danis]

Clubul Sportiv Universitatea (CSU) Craiova, s-a infiintat in 1948, pe langa prima unitate de invatamant universitar din Craiova - Institutul de masini si aparate electrice - sub egida Ministerului invatamantului Public si UNSR (Uniunea Nationala a Studentilor din Romania) si avea ca sectii: atletismul, handbalul, voleiul, tenisul de masa, sahul si fotbalul.

Echipa de fotbal, sub denumirea UNSR Craiova, sustine primul joc oficial in campionatul judetean abia la 2 ani de la infiintare, in 1950, cu echipa Filiasului. Primul antrenor de fotbal il acestei echipe a fost Nicolae Polojinschi. In 1953, Stiinta participa la turneul final al Cupei Romaniei, in fata a 3000 de spectatori, echipa craioveana remizand, 2-2 dupa prelungiri cu Spartac Bucuresti. In anul competitional 1954 Stiinta, aflata inca in Divizia C, elimina in 16-imi Flacara Pitesti, divizonara B, dar este infranta la randul ei de Locomotiva Timisoara, 0-1. Tot in acest an, craiovenii reusesc pentru prima data promovarea in Divizia B, la timona cu Nicolae Oteleanu. Lotul pentru primul an de "B" era urmatorul: Stoica, Urucu, Venus, Vulpe, Lupu, Dreasca, Parvulet, Rizu, Razga, Dumitrescu, Ciulova, Anutescu, Briac, Lambru, Capitanu, Ionita, Buldur, Popescu, Firu, Matei, Iliescu, Babarada, Padureanu, Coicea.

Din pacate, dupa doar un an, Stiinta retrogradeaza la loc in Divizia C, anul fiind salvat doar de performantele tineretului, care ocupa un meritoriu loc 5 in serie.

In sezonul 1957-1958 echipa antrenata de Ionescu-Crom reuseste promovarea definitiva in seria a doua a fotbalului romanesc, jucand decisivul cu Aurul Brad in fata a peste 10.000 de spectatori. Tot acum, Stiinta joaca primul amical international, castigat cu 4-1 in fata echipei Hristo Botev Vrata. In echipa isi face aparitia si Constantin Deliu.

In a doua serie valorica a tarii, evolutia Stiintei este influentata de desele schimbari de antrenori si de intinerirea lotului, in echipa facandu-si loc portarul Papuc si jucatorii Vasilescu, Lovin si Stanescu. In 1960-1961, oltenii isi propun promovarea, insa ocupa doar locul 2, iar apoi locurile 4 si 5 in urmatoarele doua sezoane. Tot in 1960 este inaugurat stadionul Central, fiind la acea ora cel mai mare stadion din provincie.

Sezonul 1963-1964 ramane inscris cu majuscule in istoria clubului ca fiind anul in care Stiinta reuseste promovarea in prima divizie a tarii. Echipa condusa de pe banca de acelasi Nicolae Oteleanu invinge clar in ultima etapa, 3-0 pe Metalul Targoviste, principala contracandidata la promovare.

In prima divizie, Stiinta nu rupe gura targului si ocupa locuri modeste timp de 7-8 ani, cu exceptia editiei 1966-1967, cand redenumita Universitatea Craiova se situeaza pe o pozitie mai mult decat onoranta, locul 3. Totusi, in aceasta perioada isi fac aparitia in echipa Craiovei nume de legenda ca Oblemenco, Strambeanu, Ivan, Deselnicu, Sfarlogea, Taralunga, Marcu, Martinovici, etc. Desmenea, nici pe frontul secund, Cupa Romaniei, Universitatea nu excelezeaza, trecand doar in doua randuri de 16-imi, sezonaele 1966-1967 si 1967-1968.

In zorii anilor 1970, Universitatea incepe sa atace locurile fruntase din campionat, luptand cu marile forte ale vremii. In acest sezon, numerosi jucatori craioveni sunt selectionati la reprezentativa universitara, care castiga doi ani mai tarziu Campionatul European Universitar. Noul antrenor al Universitatii este Constantin Cernaianu.

Editia 1972-1973 a ramas ca unul dintre cele mai amare campionate din istoria echipei. Universitatea a ocupat locul secund, dupa Dinamo, in urma jocurilor de culise ale "campionilor", la ordinea zilei in acea vreme. Craiova a avut o evolutie foarte buna, cu victorii incredibile in Capitala, 6-4 cu Rapid si 6-2 cu Steaua.
Dupa perioada de acomodare pe prima scena, Universitatea incepe sa semene tot mai mult cu o echipa echilibrata, inteligenta si combinativa. Universitatea obtine in sezonul 1973-1974 primul titlu de campioana a Romaniei, ocupand primul loc de la inceputul sezonului si pana la sfarsit. Tot acum, echipa craioveana va elimina pe Fiorentina in Cupa UEFA, dupa 0-0 in Italia si 1-0 la Craiova (gol semnat de Oblemenco in minutul 89), insa nu va reusi sa treaca de Standard Liege (0-2, 1-1). Echipa condusa atunci de Constantin Cernaianu si Constantin Otet ii avea in componenta pe Oprea, Manta, Niculescu, Badin, Deselnicu, Velea, Strambeanu, Ivan, Nita, Balaci, Berneanu, taralunga, Oblemenco, Balan, Pana, Boc, Stefanescu, Marcu, Stancescu, Kiss, Chivu, Negrila, Constantinescu.
Dupa primul titlu de campioana, urmeaza o perioada mai putin fasta pentru echipa din Banie. Sezonul 1974-1975 nu este unul prea reusit, in ciuda evolutiilor bune din Cupa si Campionat. Universitatea ocupa la finele sezonului locul 3 in clasament, iar in Cupa Romaniei pierde finala in fata echipei Rapid (1-2) dupa ce elimina pe rand pe Energia Onesti, UTA, Universitatea Cluj si ASA Tg Mures. In Cupa UEFA, oltenii nu fac deloc o figura frumoasa, fiind eliminati de Atvidaberg dupa 2-1 in tur si 1-3 in mansa a doua.
In 1976 Universitatea ocupa un loc modest, 6, iar in Cupa este eliminata de CSU Galati dupa ce trecuse de doua echipe bune ale fotbalului nostru la aceea ora: UTA si Sportul Studentesc. In Cupa UEFA Steaua Rosie Belgrad ne aplica o severa corectie chiar pe Central, 1-3 in prima mansa (va urma un 1-1 la Belgrad).

Universitatea Craiova reuseste castigarea Cupei Romaniei in sezonul 1976-1977, invingand in finala pe Steaua, scor 2-1. In campionat, studentii craioveni ocupa doar locul 3, insa nu participa in nici o Cupa Europeana datorita pozitiei modeste, locul 6, ocupat in sezonul anterior. Urmeaza doi ani de Cupa Cupelor, nu prea convingatori. In sezonul 1977-1978 Universitatea trece la pas in primul tur de Olympiakos Nicosia (6-1 si 2-0) insa pierde calificarea cu Dinamo Moscova chiar la Craiova (0-2, 2-0 si 0-3). In Campionat, oltenii ocupa din nou un loc modest, pozitia a 6-a, insa castiga Cupa Romaniei, 3-1 cu Olimpia Satu-Mare in finala. Sezonul urmator Universitatea ocupa locul 4 in clasament, iar in Cupa este eliminata inca din sferturi de Steagul Rosu Brasov, in urma executarii loviturilor de la 11 metri. In Cupa Cupelor, craiovenii sunt eliminati inca din primul tur, 3-4 si 1-1 cu Fortuna Duseldorf.

Dupa aceste insuccese, echipa condusa de Ion Oblemenco si Valentin Stanescu se hotareste sa bata la poarta marii performante. In 1979 vom inregistra prima mare victorie europeana: dupa ce trec la pas de Wienner SC (0-0, 3-1), studentii elimina mult mai titrata Leeds United. Dupa 2-0 la Craiova, cu goluri inscrise de Balaci (8) si Irimescu (84), cu un raport al suturilor spre poarta de-a dreptul zdrobitor in favoarea craiovenilor 17-5 (10-1), la Leeds va urma un rezultat care a varsat multa cerneala in presa din toata Europa: 0-2. Cirtu (73) si Beldeanu (85) au ucis sperantele britanicilor care se aratau foarte increzatori inaintea jocului. "Universitatea s-a prezentat ca o formatie care nu putea pierde dupa cum a evoluat. N-am mai vazut la Leeds o echipa straina jucand atat de bine de la Juventus si Valencia" avea sa declare la sfarsitul jocului Lindley, antrenorul secund al celor de la Leeds, iar Gussins, unul din conducatorii clubului englez avea doar cuvinte de lauda la adresa golului lui Beldeanu, inscris de la 30 de metri: "Un gol ca acesta se vede o data la 20 de ani". Din pacate urmeaza o eliminare in fata germanilor de la Borussia Monchengladbach, determinata de evolutia sub orice critica a centralului scotian Syme. Asadar 2-0 in Germania si apoi o victorie de palmares pentru olteni, 1-0 la Craiova.

In campionat, Universitatea ocupa un loc putin asteptat, locul 4, la 7 puncte de campioana FC Arges si cu cea mai buna aparare din serie, doar 25 de goluri primite. In Cupa, Universitatea a fost eliminata in sferturi de catre Steagul Rosu Brasov.
In sezoanele 1979-1980 si 1980-1981 Universitatea reuseste castigarea campionatului, iar Balaci primeste titlul de cel mai bun jucator roman. In 1981 craiovenii castiga si Cupa Romaniei (6-0 in finala cu Poli Timisoara), obtinand astfel primul event dupa foarte mult timp in fotbalul romanesc. Pe plan extern, sortii ii acorda Universitatii un adversar mai mult decat dificil: Internazionale Milano. Calificarea este pierduta, din pacate, chiar in Banie, scor 0-2, datorita fricii de adversar si nicidecum valorii inferioare. In returul de la Milano, oltenii obtin un egal, 1-1, cu un gol inscris in minutul 17 de Beldeanu.
In sezonul 1981-1982 Universitatea ocupa in campionat locul 2, la 2 puncte de campioana Dinamo, dar in Cupa este oprita la "masa verde", 0-3 cu Minerul Certej. Pe plan international insa, studentii craioveni fac din nou o figura frumoasa in CCE. In primul tur, Olympiakos Pireu este practic desfiintata la Craiova 3-0, goluri marcate de Cirtu (7), Irimescu (67) si Ticleanu (89) si cu un raport al suturilor (din nou) zdrobitor in favoarea noastra: 25-5 (14-3). In retur, grecii nu au reusit decat o victorie de prestigiu, 2-0, insuficienta insa. Urmatorul adversar al Universitatii este BK Copenhaga insa danezii nu pareau a fi o adversara prea dificila. Cu toate acestea, nordicii obtin chiar o victorie datatoare de sperante in Danemarca, scor 1-0. In retur insa, oltenii, impinsi de la spate de peste 30.000 de suporteri inving categoric cu 4-1 dupa golurile lui Crisan (8), Balaci (24), Beldeanu (54) si Camataru (72). Si tocmai unde ne credeam mai stapani si aproape imposibil de invins, acasa, pe Central, vom pierde prima mansa cu urmatorul adversar de calibru: Bayern Munchen. Nemtii rezolva calificarea inca din primele 19 minute ale turului de la Craiova inscriind prin Breitner (7) si Rummenigge (19). In retur nu s-a mai putut face nimic, oltenii obtinand din nou un egal pentru palmares, 1-1, cu un gol inscris de Geolgau (31).

Sezonul 1982-1983 a ramas in istoria echipei drept cel mai bun an competitional. Pe plan intern, Universitatea ocupa locul 2 la 3 puncte de campioana Dinamo, insa avand cel mai bun atac din serie, 66 de goluri. Cupa este castigata din nou de olteni in fata aceleiasi Poli Timisoara, de acesta data scorul fiind 2-1. Insa ceea ce a reusit Universitatea pe plan extern, in Cupa UEFA, ramane intiparit cu majuscule chiar in istoria fotbalului romanesc, nu numai in cel al orasului Craiova. Echipa din Banie reuseste sa ajunga pana in semifinale, performanta neatinsa pana atunci de vreo echipa romaneasca. Prima adversara a Craiovei era, din nou, Fiorentina, echipa lui Passarella, Rossi, Antognoni, Bertoni sau Grazziani. Dupa 3-1 la Craiova (0-1 la pauza!), Universitatea s-a aparat organizat in Italia si a pornit naucitor de contra-atac, insa victoria a fost de partea fiorentinilor, 1-0; insuficient insa. Dupa o calificare usoara in fata echipei Schamrock Rovers, 2-0 in deplasare si 3-0 acasa, Universitatea trebuia sa dea piept cu un nou adversar impresionant: Girondins de Bordeaux. Francezii au obtinut victoria la ei acasa, 1-0, la fel si oltenii in Craiova. Au urmat prelungiri, in care Geolgau a adus calificarea in minutul 101. Lista echipelor de top care aveau sa dea piept cu Universitatea era parca nesfarsita. FC Kaiserslautern se arata foarte optimista in ceea ce priveste calificarea, inaintea dublei cu Universitatea din sferturile Cupei UEFA. In Germania, nemtii au invins cu 3-2 (dupa 3-0), golurile noastre fiind semnate de Geolgau si Ticleanu. In retur, la Craiova, Negrila ne aduce calificarea abia in minutul 82, inscriind pentru 1-0. Sortii ne-au ales pentru semifinale o echipa cu mult mai puternica decat precedentele care, pana la urma, va si castiga trofeul: Benfica Lisabona. Dupa un 0-0 foarte bun din Portugalia, toata Romania astepta o victorie a Universitatii si, implicit, calificarea in finala. Nu a fost insa sa fie, meciul terminandu-se la egalitate 1-1 (Balaci 17 si Filipovici 53). Am putea spune ca echipa craioveana a pierdut calificarea datorita unei bari neregulamentare, insa adevarul este ca Universitatea a pierdut pe mana ei, fiindu-i parca frica de o accedere in finala. Raportul suturilor este sugestiv pentru ce s-a jucat pe teren: 7-12 (3-5).

In sezonul 1983-1984 Universitatea inregistreaza esecuri pe toate planurile: in campionat ocupa un modest loc 3, la 6 puncte de Dinamo, insa cu cea mai buna aparare dupa Steaua (27 de goluri primite); in Cupa este eliminata in optimi de Rapid Bucuresti cu scorul de 2-1, dupa ce Universitatea eliminase cu acelasi scor pe FC Bihor in 16-imi; iar in Cupa UEFA primeste un dus rece din partea formatiei Haiduk Split (1-0, 1-4).

Editia 1984-1985 reprezinta ultimul an al Craiovei-Maxima, anul in care echipa craioveana joaca finala Cupei Romaniei si va face o figura frumoasa, din nou, in Cupa UEFA. In campionat insa, Universitatea se indeparteaza tot mai mult de locurile fruntase ale clasamentului, ocupand locul 4 la nu mai putin de 15 puncte in urma campioanei Steaua. In Cupa, studentii craioveni inving pe SC Tirgovieste, FCM Brasov, ASA Mizil si Poli Iasi, insa in finala sunt infranti de Steaua cu 2-1. In Cupa UEFA, Universitatea da piept in primul tur cu spaniolii de la Betis Sevilla. Dupa 1-0 in Spania urmeaza victorie cu acelasi scor pentru olteni la Craiova si 6-3 la loviturile de departajare. Olympiakos Pireu este eliminata din nou de craioveni printr-o dubla victorie, 1-0 (ambele goluri fiind inscrise de Cirtu). Desi parea un adversar mai accesibil, Zelejnicear Sarajevo ne va aplica o severa corectie in dubla mansa. Universitatea incepe bine si ia un avantaj linistitor dupa prima confruntare, 2-0 cu goluri marcate de Beldeanu (19) si Camataru (26 din lovitura de la 11 metri). Returul insa va fi un adevarat cosmar pentru echipa craioveana, aceasta pierzand cu un scor de-a dreptul incredibil: 0-4, insa si cu ajutorul arbitrului Ronald Bridges.

Dupa perioada anilor 73-85, una plina de succese si impliniri, au mai urmat destule performante pentru Universitatea atat pe plan intern cat si extern, insa fara continuitatea specifica "Echipei cu 15 titulari"...

Sezonul 1985-1986 nu va fi unul stralucit in Campionat si Cupa, insa studentii craioveni vor face din nou o figura frumoasa in Cupa Cupelor. Deci, sezonul este incheiat pe locul 3, iar in Cupa ne elimina Dinamo inca din sferturi, in urma loviturilor de departajare. Calificata in Cupa Cupelor, Universitatea va intalni din nou o forta in fotbalul european, pe francezii de la AS Monaco. Dupa un rezultat greu de recuperat in Hexagon, 0-2, oltenii si-au luat revansa in Banie, invingand cu 3-0, prin golurile semnate de Geolgau (19, 78) si Bacu (75). Urmatoarea adversara a oltenilor, Dinamo Kiev, a obtinut un rezultat nesperat in Banie, 2-2 (Bacu 12 si 81), iar in Ucraina nu au avut de indeplinit decat o simpla formalitate: 3-0 pentru ex-sovietici si Universitatea era eliminata.
In urmatoarea editie de campionat, Universitatea va fi eliminata din nou in sferutrile Cupei, de aceasta data de Victoria Tirgoviste (1-0), iar in Campionat va ocupa un loc slab: pozitia a 5-a. In Cupa UEFA Universitatea elimina pe turcii de la Galatasaray (2-0 si 1-2), insa este zdrobita in turul cu Dundee United (3-0), iar pe Central nu se mai poate face mare lucru: doar o victorie de palmares: 1-0.

Urmeaza trei ani de anonimat, cu clasari destul de slabe, de doua ori locul 5 si odata locul 3, iar in Cupa eliminari in sferturi (cu Steaua, 1-2), in 16-imi (cu Armatura Zalau, 1-4) si in semifinale (cu Dinamo, 3-4 la 11 metri). In aceasta perioada inregistram doua participari in Cupele Euorpene, in sezonul 1987-1988, Universitatea - Chaves (3-2, 1-2) (UEFA) si in sezonul 1988-1989, oltenii trecand de Locomotiv Sofia, dar fiind eliminati de Radniciki Nis (Cupa Balcanica).

De marile rezultate ale fotbalistilor craioveni isi leaga numele mari antrenori (in ordine cronologica): Nicolae Oteleanu (nea Lache), Constantin Cernaianu, Constantin Otet, Ion Oblemenco, Constantin Deliu, Vasile Franculescu, Nicolae Zamfir, Sorin Cartu,Marian Bondrea. La acestia ii putem adauga, deopotriva si pe: Puiu Cosmoc, Octavian Romeo, Ion Sima, Haralambie Eftimie, Clement Iordanescu, Ion Garlesteanu, Anghel Mitachescu, Dandu Ustabacieff, fratii Georgescu, Florin Oprea, Fane Cioaca sau pe fostii sai jucatori: Ion Papuc, Marius Purcaru, Nicolae Negrila, Nicolae Ungureanu, Neculai Tilihoi, Gabriel Boldici, Mircea Irimescu, etc.

Echipa "renaste" in 1990-1991, editie cand castiga Campionatul National si Cupa Romaniei (Universitatea - FC Bacau 2-1) cu lotul: Prunea, Manaila, Sandoi, Adrian Popescu, Mogosanu, Ciurea, Olaru, N. Zamfir, Badea, Pigulea, Craioveanu, Neagoe (antrenori Sorin Cartu si Fane Cioaca). Pe plan extern, Universitatea obtine o dubla victorie, 1-0, in confruntarea cu Partizan Tirana, insa este zdrobita de Borussi Dortmund (0-3, 0-2).

Urmatorul sezon este plin de sperante pentru olteni, o noua cruciada prin Europa fiind asteptata cu sufletul la gura de toata Oltenia fotbalistica. Toate visele sunt insa ucise din fasa, Universitatea pierde chiar in primul tur al CCE in fata mai putin titratei Apollon Limasol (2-0, 0-3). In Campionat, echipa lui Cirtu ocupa locul 4, iar in Cupa este eliminata in semifinale de Steaua (3-1).

In sezonul 1992-1993 Universitatea castiga ultimul trofeu important din palmares la timona cu Marian Bondrea, Cupa Romaniei, dupa ce trece Venus Lugoj (6-0), CSM Resita (1-0), Universitatea Cluj (2-0, 2-3), Gloria Bistrita (1-0, 1-1) si, in fine, Dacia Unirea Braila (2-0). In Campionat, Universitatea ocupa locul 3, dar in Cupa UEFA este eliminata printr-o dubla infrangere, 0-1 si 1-2 de Sigma Olomouc.

Sezonul urmator, Universitatea ocupa locul 2 in clasament si pierde finala Cupei in fata Gloriei Bistrita, scor 0-1. In Cupa Cupelor este eliminata in trurul 2 de Paris SG, dupa doua infrangeri rusinoase 0-4 si 0-2. Urmeaza o clasare, din nou, pe locul 2 la finele sezonului, iar in Cupa Universitatea este infranta in semifinale de Rapid (0-2, 0-1). In Cupa UEFA, Dinamo Tbilisi obtine o dubla victorie in fata studentilor craioveni, 0-2 si 1-2.

Urmatorii doi ani, 1995-1996 si 1996-1997, sunt anii care vor reprezenta decaderea dominatiei oltene. In Campionat, oltenii ocupa un loc 4 si un incredibil loc 11 (dupa aproape 30 de ani), iar in Cupa sunt eliminati in 16-imi de Armatura Zalau si in semifinale de Steaua (1-2). In Cupa UEFA ne elimina Dinamo Minsk (0-0, 0-0 si 1-3 la 11 metri). Lotul Craiovei era alcatuit din: Arcanu, Voda, Lulelaru, Mogosanu, Papura, Mitrita, Gabriel Popescu, Cristescu, Olaroiu, Calin, Ungur, Naicu, Adrian Popescu (revenit din Elvetia), Stoican, Suciu, Badea (revenit din Elvetia), Cristea, Gane, Trica, Ciocanescu, iar ca antrenori, Sorin Cartu, Gabriel Boldici si Mircea Irimescu.

De aici in colo, Universitatea nu va mai reusi nici o performanta notabila, urmand clasari de-a dreptul neobisnuite pentru suflarea olteneasca: de doua ori locul 7, de doua ori locul 8, un loc 12 si un loc 14. Nici in Cupa craiovenii nu fac exceptie de la regula, insa aici mai joaca doua finale, ambele pierdute: 0-1 cu rapid in sezonul 1997-1998 si 0-2 cu Dinamo in sezonul 1999-2000. In 2000, Universitatea participa si in Cupa UEFA, datorita faptului ca Dinamo castiga si Cupa si Campionatul, insa Pobeda Prilep ne elimina dupa 1-1 la Craiova si 1-0 in Macedonia. In sezonul 2000-2001 inregistram o participare in Cupa Intertoto, Universitatea eliminand pe FC Bylis (3-3 la Craiova si 0-1 la Bylis), dar fiind eliminata la randul ei de FC Synot Stare Mesto (2-2 la Craiova si 3-2 la Stare Mesto).

In 2003, Universitatea reuseste castigarea turneului "Norcia Winter Cup" dupa ce trece de Tianjin Teda, Rapid (campioana Romaniei in acel sezon) si, in fine, Metalurg Zaporoje..

La prestigiul echipei de fotbal a Clubului Sportiv Universitatea Craiova si-au adus o contribuie deosebita, urmatoarele cadre universitare: lect. univ. Ion Constantinescu (Hamlet), prof. univ. dr. Alexandru Buia, prof. univ. dr. Titus Georgescu, prof. univ. dr. Constantin Botea, prof. univ. dr. George Vraciu, prof. univ. dr. Tiberiu Nicola si nu in ultimul rand, conf. univ. Cornel Stroe, de numele caruia se leaga marile succese ale echipei.
De marile rezultate ale fotbalistilor craioveni isi leaga numele mari antrenori (in ordine cronologica): Nicolae Oteleanu (nea Lache), Constantin Cernaianu, Constantin Otet, Ion Oblemenco, Constantin Deliu, Vasile Franculescu, Nicolae Zamfir, Sorin Cartu,Marian Bondrea. La acestia ii putem adauga, deopotriva si pe: Puiu Cosmoc, Octavian Romeo, Ion Sima, Haralambie Eftimie, Clement Iordanescu, Ion Garlesteanu, Anghel Mitachescu, Dandu Ustabacieff, fratii Georgescu, Florin Oprea, Fane Cioaca sau pe fostii sai jucatori: Ion Papuc, Marius Purcaru, Nicolae Negrila, Nicolae Ungureanu, Neculai Tilihoi, Gabriel Boldici, Mircea Irimescu, etc.

[Mancini]

1974 - 1975,

Turul I/19.09.1974 Craiova:

Universitatea Craiova - Atvidaberg FF 2-1

Au marcat: Oblemenco (14,50) / B.Augustsson (61)

Universitatea: Lung - Niculescu, Boc, Deselnicu, Berneanu - Balaci (83 Stefanescu), Strambeanu - Crisan, Balan (70 Taralunga), Oblemenco, Marcu

Aatvidaberg: Blomberg - Olsson, Lundahl, Karlsson, Johansson - J.Augustsson, Andersson, B. Augustsson - Almqvist, Wallinder (82 Nilsson), Franzen

03.10.1974 Aatvidaberg:

Atvidaberg FF - Universitatea Craiova 3-1

Au marcat: L.C. Andersson(18), Blomqvist(31), Wallinder (87 pen.) / Badin (40)

Aatvidaberg: Blomberg - Olsson, Lundahl, Karlsson, Johansson - J. Augustsson, L.C. Andersson (46 Rydstrand), B. Augustsson, Blomqvist - L. Andersson, Wallinder, Thell

Universitatea: Oprea - Niculescu, Boc, Badin, Negrila - Balaci, Deselnicu - Stefanescu, Crisan, Oblemenco, Marcu

1980 - 1981

Turul I/17.09.1980 Milano:

Internazionale Milano - Universitatea Craiova 2-0

A marcat: Altobelli (9 pen.,60)

Internazionale: Bordon - G. Baresi, Oriali, Pasinato, Mozzini - Bini, Caso, Prohaska - Altobelli, Beccalossi, Muraro (72 Canuti)

Universitatea Craiova: Lung - Negrila, Ungureanu, Ticleanu (69 Cartu), Tilihoi - Stefanescu, Crisan, Balaci - Camataru, Beldeanu, Geolgau (80 Donose)

01.10.1980 Craiova:

Universitatea Craiova - Internazionale Milano 1-1

Au marcat: Beldeanu (16) / Muraro (8)

Universitatea: Lung - Negrila, Ticleanu, Geolgau, Tilihoi - Ungureanu, Crisan, Balaci - Camataru, Beldeanu, Cartu (46 Irimescu)

Internazionale: Bordon - Canuti, G. Baresi, Pasinato (82 Caso), Mozzini - Bini, Marini, Prohaska - Altobelli (70 Beccalossi), Oriali, Muraro.

1981 - 1982

Turul I/16.09.1981 Craiova:

Universitatea Craiova - Olympiakós Pireu 3-0

Au marcat: Cartu (7), Irimescu (67), Ticleanu (89)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Donose (46 Irimescu) - Beldeanu, Crisan, Cartu (63 Geolgau), Balaci

Olympiakos: Sarganis - Pallas (70 Michas), Papadopoulos, Novoselac, Vamvakoulos - Kusulakis, Nikoloudis, Persias, Anastopoulos - Mitropoulos, Lemonis (46 Orfanos)

30.09.1981 Pireu:

Olympiakós Pireu - Universitatea 2-0

Au marcat: Mitropoulos (37), Anastopoulos (60)

Olympiakos: Arvanidis - Michas, Papadopoulos, Novoselac, Vamvakoulos - Kusulakis, Persias (75 Taglias), Anastopoulos - Mitropoulos, Orfanos (46 Lemonis)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Donose - Irimescu, Cartu (83 Beldeanu), Camataru (50 Geolgau), Balaci

Turul II/ 21.10.1981 Copenhaga:

K.B. Copenhaga - Universitatea Craiova 1-0

A marcat: Fosgaard (7)

KB: Qvist - Winfeld, Eigenbrod, N.T. Hansen, Busk (67 Eriksen) - Fosgaard, M. Laudrup, Hansen (82 Petersen) - Larsen, Rossel, Andersen

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Donose (59 Irimescu), Beldeanu, Cartu - Camataru, Balaci

05.11.1981 Craiova:

Universitatea Craiova - K.B. Copenhaga 4-1

Au marcat: Crisan (8), Balaci (24), Beldeanu (54), Camataru (72) / Andersen (71)

Universitatea: Boldici - Negrila, Tilihoi (80 Ciupitu), Stefanescu - Purima, Ticleanu (85 Irimescu), Beldeanu, Balaci, Crisan - Camataru, Geolgau

KB: Qvist - Hansen, Eigenbrod, N.T. Hansen, Eriksen - Fosgaard, M. Laudrup (61 Vilfort), Rossel, Tommy Larsen - Pedersen, Andersen.

Sferturi de finala

03.03.1982 Craiova:

Universitatea Craiova - Bayern München 0-2

Au marcat: Breitner (7), K.H. Rummenigge (20)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Balaci (80 Donose), Irimescu - Crisan (80 Geolgau), Camataru, Cartu

Bayern: Muller - Weiner (40 Guttler), Augenhalerm, Beierlorzer, Horsmann - Krauss, Dremmler, Breitner, Durnberger - D. Hoesness, K.H. Rummenigge

17.03.1982 Munchen:

Bayern München - Universitatea Craiova 1-1

Au marcat: D. Hoeness (21) / Geolgau (30)

Bayern: Muller - Beierlorzer, Niedermayer, Horsmann, Augenthaler - Krauss, Durnberger, Breitner, Dremmler - D. Hoeness, K.H. Rummennigge (18 Mathy)

Universitatea: Boldici - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Geolgau (89 Ciupitu), Balaci, Donose - Camataru (60 Irimescu), Cartu

1991 - 1992

Turul I / 18.09.1991 Craiova:

Universitatea Craiova - Apóllôn Limassol 2-0

Au marcat: A. Popescu (22 pen.), Agalliu (68)

Universitatea: Prunea - Manaila, Sandoi, A. Popescu, N.Zamfir - Pigulea, Barbu (81 S.Cristescu), Olaru, P. Badea - Neagoe (57 Agalliu), Craioveanu

Apollon: M. Christophi - Elia Andrelis, Yiangoudakis, Ioannou, Pittas (88 Sophokleus) - Ptak, Charalambous, Kenny, P. Christophi - Iosiphides, Pesirovic

02.10.1991 Famagusta:

Apollon Limassol - Universitatea Craiova 3-0

Au marcat: Ptak (10 pen.), Pesirovic (56, 79)

Apollon: M. Christophi - Elia Andrelis, Yiangoudakis, Pittas, Ptak - Charalambous, Kenny, P. Christophi - Tsolakis (28 Iosiphides), Pesirovic

Universitatea: Prunea - Manaila, A. Popescu, Sandoi, N.Zamfir - Bica, Barbu (60 Pigulea), Ciurea, (60 Agalliu), S. Cristescu - Neagoe, P. Badea.

[Mancini]

1970-1971

Turul I
Universitatea Craiova - Pecsi Dosza 2-1 (0-0)
Craiova, 16.09.1970, Arbitru: Papavassiliou (Grecia)

Universitatea: Pilca - Niculescu, Deselnicu, Minca, Velea - Strambeanu, Ivan, Nita (46 Martinovici), Neagu - Oblemenco, Taralunga.

Dosza: Kollar - Hernady, Maurer, Konard I, Kincses - Kocsis, Toth (66 Ronay), Bercesi, Daka - Mathe, Rady.
Marcatori: Taralunga (68), Strambeanu (80) / Mathe (67)

Pecsi Dosza - Universitatea Craiova 3-0 (3-0)
Pecs 30.09.70 Arbitru: Ferschl (Austria)

Dosza: Rapp - Hernady, Maurer, Konard I, Kincses - Kocsis, Toth, Bercesi, Tuske - Mathe, Dunay.

Universitatea: Pilca, Niculescu, Deselnicu, Minca, Batlan, Strambeanu, Ivan, Martinovici, Balan, Oblemenco (70 Nita), Taralunga.
Marcatori: Kocsis (15,25), Mathe (22).



1973-1974

Turul I
AC Fiorentina - Universitatea Craiova 0-0
Florenta 19.09.73 Arbitru: Mateev (Bulgaria)

Fiorentina: Superchi, Galdiolo, Roggi, Beatrice, Brizi, Guerin (67 Desolati), Antognoni, Merlo, Speggiorin I, De Sisti (30 Caso), Saltutti.
Universitatea: Manta - Niculescu, Badin, Berneanu, Boc - Deselnicu, Taralunga, Strambeanu - Oblemenco, Stefanescu, D. Marcu (70 Balaci).


Universitatea Craiova - AC Fiorentina 1-0 (0-0)
Craiova 03.10.73 Arbitru: Raus (Iugoslavia)

Universitatea: Manta - Niculescu, Boc, Deselnicu, Velea - Strambeanu, Balaci (78 Balan), Taralunga (78 Stefanescu), Nita - Oblemenco, D. Marcu.
Fiorentina: Superchi, Galdiolo, Della Martira, Beatrice, Brizi, Roggi, Antognoni, Merlo, Desolati (74 Speggiorin), De Sisti, Saltutti.

Marcatori: Oblemenco (89).

Turul II
Standard Liege - Universitatea Craiova 2-0 (1-0)
Liege 24.10.73 Arbitru: Franco Martinez (Spania)

Standard: Brkljacic, Gerets, Dewalque, Jeck, Dolmans, Henrotay, Sigurvinsson, Semmeling (83 Rora), Takac, Musovic, Bukal.
Universitatea: Manta - Niculescu, Badin, Deselnicu, Velea - Strambeanu (70 Nita), Boc, Balaci - Taralunga (76 Balan), Oblemenco, Marcu.

Marcatori: Bukal (21, 65pen).

Universitatea Craiova - Standard Liege 1-1 (1-0)
Craiova 07.11.73 Arbitru: Dilek (Turcia)

Universitatea: Manta - Niculescu, Boc, Deselnicu, Badin - Strambeanu, Balaci, Nita (64 Stancescu) - Taralunga (80 Ivan), Balan, Marcu.
Standard: Brklacic, Gerets, Dewalaque, Jeck, Dolmans, Govaert, Henrotay, Thissen (73 Bukal), Sigurvinsson, Musovic, Semmeling (61 Rora).

Marcatori: Balan (43) / Henrotay (67).

1975-1976

Turul I
Universitatea Craiova - Steaua Rosie Belgrad 1-3 (1-1)
Craiova 17.09.75 Arbitru: Asim Zade (URSS)

Universitatea: Purcaru - Purima, Boc, Deselnicu, Berneanu, Strambeanu, Ciupitu, Balaci - Crisan (55 Camataru, 77 Stefanescu), Oblomenco, Nedelcu.
Steaua Rosie : O. Petrovic, Jelikic, Novkovic, Baralic, Keri, Muslin, V. Petrovic (80 Sestic), Filipovic, Savic, Susic (67 Stamenkovic), Nikolic.

Marcatori: Oblemenco (45) / Savic (18), Filipovic (55,70).

Steaua Rosie Belgrad - Universitatea Craiova 1-1(1-0)
Belgrad 01.10.75 Arbitru: Halasz (Ungaria)

Steaua Rosie : O. Petrovic, Jelikic, Novkovic, Nikolic, Keri, Muslin, V. Petrovic (65 Orszag), Filipovic, Savic, Acimovic (46 Stamenkovic), Susic.
Universitatea: Lung - Purima, Boc, Constantinescu, Negrila, Ciupitu, Strambeanu, Balaci - Crisan, Oblemenco, Marcu (65 Stefanescu).

Marcatori: Filipovic (30p) / Crisan (78).

1979-1980

Turul I
Wiener SK - Universitatea Craiova 0-0
Viena 19.09.79 Arbitru: Srodecko (Polonia)

Wiener SK: Kronberger, Kienast (30 Sammer), Lichtenger, Hoff, Mulner, Viertl, Djuric, Brauneder, Demel (60 Dova), Ritter, Drabits.
Universitatea: Boldici - Negrila, Bumbescu, Stefanescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Donose - Geolgau, Camataru (76 Crisan), Cartu.

Universitatea Craiova - Wiener SK 3-1 (1-0)
Craiova 03.10.79 Arbitru: Lagoyannis (Grecia)

Universitatea: Boldici (88 Lung) - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Beldeanu, Balaci, Geolgau (72 Irimescu) - Crisan, Camataru, Cartu.
Wiener SK: Kronberger, Sammer, Lichtenger, Hoff, Kienast, Viertl, Djuric, Brauneder, Demer (46 Doval), Ritter, Drabits.

Marcatori: Camataru (23,75), Geolgau (49), Ritter (70).

Turul II
Universitatea Craiova - Leeds Utd 2-0 (1-0)
Craiova 24.10.79 Arbitru: Menegalli (Italia)

Universitatea: Boldici, Negrila, Tiliohoi, Stefanescu, Ungureanu, Beldeanu, Donose, Geolgau, Camataru, Cartu (67 Irimescu).
Leeds Utd: Lukic, Hird, Stevenson, Hart, Madeley, Flynn, Cherry, Gray, Harris (73 Hudson), Handkin, Curtis.

Marcatori: Balaci (8), Irimescu (84).

Leeds Utd - Universitatea Craiova 0-2 (0-0)
Leeds 07.11.79 Arbitru: Vencl (Cehoslovacia)

Leeds Utd: Lukic, Cherry, Hart, Madeley, Stevenson, Flynn, Parkinson (63 Harris), Gray, Curtis, Handkin, Graham.
Universitatea: Boldici - Negrila, Bumbescu, Stefanescu, Ungureanu, Balaci - Beldeanu, Ticleanu (88 Purima), Geolgau (88 Donose) - Camataru, Cartu.

Marcatori: Cartu (73), Beldeanu (85).

Turul III
Borussia Monchengladbach - Universitatea Craiova 2-0 (1-0)
Monchengladbach 28.11.79 Arbitru: Syme (Scotia)

Borussia: Kneib, Schaeffer, Fleer (86 Klinkhammer), Hannes, Ringels, Matthaus, Kulik, Nielsen, Del'Haye, Nickel, Lienen.
Universitatea: Boldici - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Donose, Balaci, Irimescu - Cartu (55 Crisan), Camataru.

Marcatori: Nickel (10, 78).

Universitatea Craiova - Borussia Monchengladbach 1-0 (0-0)
Craiova 12.12.79 Arbitru: Van Langenhove (Belgia)

Universitatea: Boldici - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Balaci, Ticleanu, Donose (62 Cartu) - Crisan, Camataru, Irimescu.
Borussia: Kneib, Ringels, Schaefer, Hannes, Klinkhammer, Matthaus, Nielsen (62 Schaeffer), Kulik, Del'Haye, Nickel, Lienen (80 Wielandt).

Marcatori: Irimescu (75).

1982-1983

Turul I
Universitatea Craiova - AC Fiorentina 3-1 (0-1)
Craiova 15.09.82 Arbitru: Ponnet (Belgia)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu (58 Ciupitu), Ungureanu - Ticleanu (83 Irimescu), Donose, Balaci - Crisan, Camataru, Cartu.
Fiorentina: G. Galli, Ferroni, Pin, Passarella, Contratto, F. Rossi, Pecci, Antognoni, Massaro, D. Bertoni, Graziani (83 A. Bertoni).

Marcatori: D. Bertoni (37), Ungureanu (55), Cartu (72), Balaci (86).

AC Fiorentina - Universitatea Craiova 1-0 (0-0)
Florenta 29.09.82 Arbitru: Daina (Elvetia)

Fiorentina: G.Galli, F.Rossi, Pin, Passarella, Ferroni (75 Contratto), Miani, Pecci, Antognoni, D. Bretoni, Graziani (70 A. Bertoni), Massaro.
Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu (80 Geolgau), Donose, Balaci, Irimescu - Crisan (87 Beldeanu), Camataru.

Marcatori: Antognoni (11pen).

Turul II
Shamrock Rovers Dublin - Universitatea Craiova 0-2 (0-1)
Dublin 21.10.82 Arbitru: Delmer (Franta)

Shamrock: O'Neill, Giles, Synnot, Murphy, Beglin, Gaynor, Gaffney, Clarke, Buckley, Campbell (72 Stiles), Mc Donagh.
Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Irimescu - Ticleanu, Donose, Beldeanu (86 Cartu), Balaci (77 Geolgau) - Crisan, Camataru.

Marcatori: Irimescu (4), Balaci (59).

Universitatea Craiova - Shamrock Rovers Dublin 3-0 (1-0)
Craiova 03.11.82 Arbitru: Gyory (Ungaria)
Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu (27 Geolgau), Donose, Balaci - Crisan, Cartu, Irimescu (46 Beldeanu).
Shamrock: O'Neill, Giles, Synnot, Murphy, Beglin, Gaynor, McDonagh, Clarke, Campbell, Buckley, Coady (49 Stiles).
Marcatori: Campbell (30ag), Cartu (53, 67).

Turul III
Girondins Bordeaux - Universitatea Craiova 1-0 (0-0)
Bordeaux 24.11.82 Arbitru: Garrido (Portugalia)

Bordeaux: Ruffier, Domenech (80 Lippini), Specht, Tresor, Bracci, Tigana, Giresse, Thouvenel, Martinez, Lacombe, Memmering.
Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Donose, Belddeanu (83 Crisan), Irimescu - Geolgau (85 Cartu), Camataru.

Marcatori: Tigana (50p).

Universitatea Craiova - Girondins Bordeaux 2-0 (1-0)
Craiova 08.12.82 Arbitru: Keiser (Olanda)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Donose (58 Geolgau), Balaci - Crisan (83 Cartu), Camataru, Irimescu.
Bordeaux: Ruffier, Rohr, Specht, Tresor, Bracci, Thouvenel, Martinez, Tigana, Giresse, Lacombe, Memmering (75 Lippini).

Marcatori: Ticleanu (39), Geolgau (101).

Sferturi de finala
FC Kaiserslautern - Universitatea Craiova 3-2 (2-0)
Kaiserslautern 02.03.83 Arbitru: Schoetters (Belgia)

Kaiserlautern: Reichel, Kitzmann, Melzer, Dusek, Brehme, Geye, Briegel (40 Brummer), Bongartz, Eilenfeld, T. Nilsson, Allofs (75 Neues).
Universitatea: Lung - Negrila, Irimescu, Stefanescu, Ungureanu - Dumitru (64 Ticleanu), Beldeanu (75 Cartu), Donose, Geolgau - Crisan, Camataru.

Marcatori: Brehme (24,51), Irimescu (40ag), Geolgau (53), Crisan (72).

Universitatea Craiova - FC Kaiserslautern 1-0 (0-0)
Craiova 16.03.83 Arbitru: Hackett (Anglia)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Balaci, Geolgau (75 Cartu), Donose - Crisan (46 Beldeanu), Camataru.
Kaiserlautern: Reichel, Wolf, Briegel, Dusek, Brehme, Geye, Melzer, Eilenfeld (85 Hubner), Bongartz, T. Nilsson, Allofs.

Marcatori: Negrila (82).

Semifinala
Benfica Liasabona - Universitatea Craiova 0-0
Lisabona 06.04.83 Arbitru: Fredriksson (Suedia)

Benfica: Bento - Pietra, Humberto Coelho, Bastos Lopes, Alvaro, Carlos Manuel, Sheu (55 Nene), Alves, Chalana, Diamatino, Filipovic.
Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Ciupitu, Ungureanu - Ticleanu, Donose (77 Dumitru), Irimescu (56 Beldeanu), Geolgau - Crisan, Camataru.

Universitatea Craiova - Benfica Lisabona 1-1 (1-0)
Craiova 20.04.83 Arbitru: Valentine (Scotia)

Universitatea: Lung - Geolgau, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Donose (2 Beldeanu), Irimescu, Balaci - Crisan, Camataru (61 Cartu).
Benfica: Bento, Pietra, Humberto Coelho, Bastos Lopes, Alavaro, Sheu, Strmberg (70 Bastos Lopes II), Diamantino, Chalana, Nene (50 Jose Luis), Filipovic.

Marcatori: Balaci (16), Filipovic (53).

1983-1984

Turul I
Universitatea Craiova - Hajduk Split 1-0 (0-0)
Craiova 14.09.83 Arbitru: Vautrot (Franta).

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Donose, Ungureanu - Ticleanu (73 A.Popescu), Beldeanu, Geolgau, Irimescu - Cartu, Camataru.
Hajduk: Simovic, Cukrov, Crop, Rozic, Miljus, Bursac (86 Bogdanovic), Salov, Zoran Vujovic, Celic, Zlatko Vujovic, Vulic.

Marcatori: Geolgau (86).

Hajduk Split - Universitatea Craiova 1-0 (0-0)
Split 28.09.83 Arbitru: Brummeier (Austria).

Hajduk: Simovic, Cukrov, Crop, Rozic, Miljus, Sliskovic (99 Adamovic), Salov, Zo.Vujovic, Celic, Zl. Vujovic, Pesic (59 Vulic).
Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Beldeanu, Donose (106 A. Popescu), Irimescu - Camataru, Geolau (27 Cartu).

Marcatori: Zo. Vujovic (63).

1984-1985

Turul I
Real Betis Sevilla - Universitatea Craiova 1-0 (0-0)
Sevilla 19.08.84 Arbitru: Vautrot (Franta)

Betis: Esnaola, Diego, Alez, Mantilla, Gordillo, Ortega (58 Valdo), Parra, Cardenosa, Rincon, Paco.
Universitatea: Lung - Negrila, Irimescu, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu (22 Beldeanu), A. Popescu, Bacu, Geolgau - Camataru, Cartu (71 O.Popescu).

Marcatori: Suarez (79)

Universitatea Craiova - Real Bettis Sevilla 1-0 (0-0)
Craiova 03.10.84 Abitru: Fahnler (Austria)

Universitatea: Lung - Negrila, Irimescu, Stefanescu, Ungureanu (91 O.Popescu) - Ticleanu (82 Bacu), Beldeanu, Geolgau, A. Popescu - Camataru, Cartu.
Bettis: Esnaola, Diego, Alex, Mqntilla, Gordillo, Parra, Ortega, Cardenosa (84 Casao), Suarez, Paco (68 Calleja), Rincon.

Marcatori: Cartu (46).

Turul II
Universitatea Craiova - Olympiakos Pireu 1-0 (1-0)
Craiova 24.10.84 Arbitru: Bergamo (Italia)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Bacu, Beldeanu, Balaci (46 O. Popescu) - Geolgau (60 Manaila), Cartu.
Olympiakos: Sarganis, Xanthopoulos, Papadopoulos, Michos,Vamvakoulas, Persias, Mitropoulos (69 Lemonis), kokkolakis, Kousoulakis, Papaghelos, Anastopoulos.

Marcatori: Cartu (17).

Olympiakos Pireu - Universitatea Craiova 0-1(0-0)
Pireu 07.11.84 Arbitru: Ponnet (Belgia)

Olympiakos: Sarganis, Xanthopoulos, Papaghelos, Michos, Vamvakoulas, Persias, Welzl (46 Seghias), Kousoulakis, Albertsen (70 Zindros), Mitropoulos, Anastopoulos.
Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Irimescu, Manaila, Geolgau (85 Bacu) - Cartu (88 Beldeanu), Camataru.

Marcatori: Cartu (75).

Turul III
Universitatea Craiova - Zelijeznicar Sarajevo 2-0 (2-0)
Craiova 28.11.84 Arbitru: Franco Martinez (Spania)

Universitatea: Lung - A.Popescu, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Bacu, Beldeanu, Manaila, Geolgau (70 O.Popescu) - Camataru, Cartu.
Zeljeznicar: Skrba, Berjan, Sabanadzovic, Komsic, Balic, Bazdarevic, Ciuric (46 Samarzia), Skoro, Cilic, Nikic, Bahtic.

Marcatori: Beldeanu (19), Camataru (26p).

Zeljeznicar Sarajevo - Universitatea Craiova 4-0(0-2)
Sarajevo 12.12.84 Arbitru: Bridges (Tara Galilor)

Zeljeznicar: Skrba, Berjan (38 Nikic), Sabanadzovic, Caplic, Balic, Cilic, Skoro, Bazdarevic, Bathic, Mihailovic, Samardzia (55 Komsic).
Universitatea: Lung - Negrila, Irimescu, Stefanescu, Ungureanu - Ticleanu, Bacu, Manaila, Geolgau - Camataru, Cartu (53 O.Popescu).

Marcatori: Skoro (32), Samardzia (44), Mihailovic (62), Nikic (82).

1986-1987

Turul I
Universitatea Craiova - Galatasaray Isanbul 2-0 (0-0)
Craiova 17.09.86 Arbitru: Pauly (RFG)

Universitatea: Lung - Negrila, Sandoi, Rada, Ungureanu - Geolgau, Manaila, Irimescu (75 G. Popescu), Bacu - Bita, Cartu (54 Bica).
Galatasaray: Simovic, Yussuf, Erhan, Rasid, Demit, Isamil, Ugur, Ilyas, Prekazi, Bulent (75 Muhamed), Cuneyt.

Marcatori: Geolgau (57), Bacu (86).

Galatasaray Istanbul - Universitatea Craiova 2-1 (0-1)
Istanbul 01.10.86 Arbitru: Lo Bello (Italia)

Galatasaray: Simovic, Ismail, Rasit, Erhan (69 Muhamed), Semih, Ahmed, Yussuf, Arif, Prekazi, Cuneyt, Savvas.
Universitatea: Lung - A. Popescu, Sandoi, Rada, Ungureanu - Manaila, G. Popescu, Irimescu, Bacu (88 Racoltea) - Geolgau (82 Bica), Bita.

Marcatori: Bita (1), Cuneyt (65), Yussuf (88).

Turul II
Dundee Utd - Universitatea Craiova 3-0 (0-0)
Dundee 22.10.86 Arbitru: Krchnak (Cehoslovacia)

Dundee Utd: B. Thomson, McGinnis, Narey, Malpas, Milne, Bowman, McInnaly, Bannon (77 Coyne), Sturrock (77 Gallacher), Redford.
Universitatea: Racoltea - Negrila, Sandoi, Rada, Ungureanu - A Popescu, G. Popescu, Bacu - Geolgau, Cartu, Bita.

Marcatori: Redford (54,89), Clark (81).

Universitatea Craiova - Dundee Utd 1-0 (0-0)
Craiova 05.11.86 Arbitru: Delmer (Franta)

Universitatea: Racoltea - Negrila, Sandoi, Rada, Ungureanu - A Popescu, G. Popescu, Bacu, Geolgau - Cartu, Bita.
Dundee Utd: Thomson, McGinnis, Clark, Beaumont, Malpas, McInnaly, Bowman, Bannon, Milne (87 Coyne), Sturrock (59 Gallacher), Reford.

Marcatori: Bita (59).

1987-1988

Turul I
Universitatea Craiova - Gd Chaves 3-2 (0-1)
Craiova 16.09.87 Arbitru: Namoglu (Turcia)

Universitatea: Crisan, Negrila, Sandoi, G. Popescu, Weiszenbacher, Ciurea, Manaila, Irimescu (40 Ghita), S. Stoica (63 Geolgau), Vancea, P. Badea.
Chaves: Padrao, Cerqueira, Garrido, Jorginho, Diamantino, Gilberto, Zdravkov (34 Vincente), David, Serra, Slavkov (63 Sergio), Vermelhinho.

Marcatori: Gilberto (19), Vermelhinho (52), Ciurea (63), Vancea (65),
Ghita (85).

GD Chaves - Universitatea Craiova 2-1 (1-0)
Chaves 30.09.87 Arbitru: Donnely (Irlanda de Nord)

Chaves: Padrao, Cerqueia, Garrido, Jorginho, Diamantino, Gilberto, Zdravkov (34 Vincente), David, Serra, Slavkov (63 Sergio), Vermelhinho.
Universitatea: Lung - Nergila, Sandoi, G. Popescu, A. Popescu - Manaila, Rada, Ciurea (46 Ghita), P. Badea - Geolgau (68 Irimescu), Vancea.

Marcatori: Slavkov (5), Vermelhinho (62), Ghita (83).

1990-1991

Turul I
Partizani Tirana - Universitatea Craiova 0-1 (0-0)
Tirana 18.09.90 Arbitru: Vautrot (Franta)

Partizani: Nallbani, Berberi, Leskaj, Ocelli, Chulku (27 Chehu, 46 Kola), Millo, Pano, Hasanpapa, Lefter, Muca, Kacaci.
Universitatea: Prunea - Manaila, Sandoi, A. Popescu, N. Zamfir - Ciurea, Olaru, Piulea, P. Badea - S. Stoica, Neagoe (44 Bica)

Marcatori: Ciurea (88).

Universitatea Craiova - Partizani Tirana 1-0 (0-0)
Craiova 02.10.90 Arbitru: Lewis (Anglia)

Universitatea: Prunea - Manaila, Sandoi, A. Popescu, N. Zamfir - Ciurea, Olaru (80 Mogosanu), S. Stoica - Pigulea (85 Ceausila), P. Badea, Bica.
Partizani: Nallbani, Berberi, Leskaj, Hasanpapa, Shulku, Ocelli, Muca, Lefter, Pano (80 Kola), Agalliu.

Marcatori: N. Zamfir (73).

Turul II
Universitatea Craiova - Borussia Dortmund 0-3 (0-0)
Craiova 23.10.90 Arbitru: Longhi (Italia)

Universitatea: Prunea - A. Popescu, Sandoi, Bica, Ciurea - Manaila, Badea, Olaru (76 S. Cristescu), N. Zamfir - S. Stoica, Pigulea (67 Neagoe).
Borussia: De Beer, Helmer, Gorlukovici, Quallo, Schulz, Lusch (76 Kutowski), Zorc, M. Rummenigge, Poschner (76 Strerath), Povlsen, Mill.

Marcatori: Zorc (59), Mill (68,76).

Borussia Dortmund - Universitatea Craiova 1-0(1-0)
Dortmund 06.11.90 Arbitru: Dimitrov (Bulgaria)

Borussia: De Beer, Helmer, Gorlukovici, Quallo, Schulz, Lusch (68 Driller), Zorc (46 Franck), M. Rummenigge, Poschner, Povlsen, Breitzke.
Universitatea: Prunea - A. Popescu, Sandoi, Bica, Ciurea - Manaila, Badea, Olaru, Pigulea, Mogosanu - S. Stoica.

Marcatori: Zorc (41).

1992-1993

Turul I
Sigma Olomouc - Universitatea Craiova 1-0 (0-0)
Olomouc 16.09.92 Arbitru: Natri (Finlanda)

Sigma: Prybil, Kovar, Marosi, Kotulek, Slaby (51 Capka), Vadura, Pivarnik (68 Hanus), Latal, Barborik, Kerbr, Guzik.
Universitatea: Voda - V. Cojocaru, Sandoi ( 4 Garlesteanu), N. Zamfir, Mogosanu - S. Cristescu, (89 Craioveanu), Barbu, Moisescu, Stanga - Gane, Cioloboc.

Marcatori: Capka (86).

Universitatea Craiova - Sigma Olomouc 1-2 (1-2)
Craiova 30.09.92 Arbitru: Nervik (Norvegia)

Universitatea: Voda - V. Cojocaru, Sandoi, N. Zamfir, Mogosanu - Stanga, Moisescu, S. Cristescu (62 Garlesteanu), Cioloboc - Gane, Craioveanu (61 Predoi).
Sigma: Prybil, Kovar, Marosi, Pivarnik, Kotulek, Vadura, Hanus (79 Radek Sindelar), Latal, Barborik, Kerbr, Lostiak (89 Homola).

Marcatori: Gane(21), Kerbr(24,43).

1994-1995

Turul I
Dinamo Tibilisi - Universitatea Craiova 2-0 (1-0)
Tibilisi 09.08.94 Arbitru: Ashby (Anglia)

Dinamo: Zoidze, Nemsadze, Seila, Kavelasvili (65 Revisvili), Lobjanidze, Inalisvili, Jamarauli, Kinkladze, R. Arveladze, S. Arveladze, A. Arveladze (77 Tsikitisvili).
Universitatea: Arcanu - Mogosanu, N. Zamfir, Sandoi, Cojocaru - Vasc, Papura, Stanga, Predoi - Calin (57 Ungur), Mitrita (46 Gane).

Marcatori: Kinkladze (26), S. Alveladze (58p).

Universitatea Craiova - Dinamo Tibilisi 1-2 (0-1)
Craiova 23.08.94 Arbitru: Garcia Encinar (Spania)

Universitatea: Arcanu - Mitrita, N. Zamfir, Sburlea, sandoi, Vasc (30 Pigulea), Papura, Ungur, Stanga - Gane (70 V. Cojocaru), Craioveanu.
Dinamo: Zoidze (89 Revisvili), Nemsadze, Selia, Kavelasvili, Loajnidze, Inalisvili, Jamarauli, S. Arveladze, Kinkladze (86 Tsikitisvili), A. Arveladze, R. Arveladze.

Marcatori: Kavelasvili (3), Pigulea (59), Kinakladze (83).

1995-1996

Turul I
Universitatea Craiova - Dinamo Minsk 0-0
Craiova 08.08.95 Arbitru: Muller (Elvetia)

Universitatea: Arcanu - S. Cristescu (17 A. Popescu), Curt, Papura, Olaroiu - Mitrita, Calin (79 Trica), Gabriel Popescu, P. Badea - Ungur (61 Gane), Fl. Crastea.
Dinamo: Varivoncik, Maioroy, Sirokii, Taikov, Ostrovski, Staniuk, Juravel, Hatekevici (86 Ostrikov), Sukanov, Volodenkovo (72 Makarenko), Kaciuro.


Dinamo Minsk - Universitatea Craiova 0-0 // 3-1 dupa executarea loviturilor de la 11 m
Minsk 22.08.95 Arbitru: Goethals (Belgia)

Dinamo: Varivoncik, Sirokii, Ostrovski, Taikov, Staniuk (73 Volodenkovo), Hatkevici, Juravel, Maiorov, Kaciuro, Boreli (45 Putilo).
Universitatea: Arcanu - S. Cristescu, Naicu, Papura, Curt - Mitrita, Stoican (46 A. Popescu, 111 Ungur), Gabriel Popescu, Olaroiu - P. Badea (84 A Calin), Gane.

[Mancini]

1977 - 1978

Turul I

15.09.1977 Nicosia:

Olympiakos Nicosia - Universitatea Craiova 1-6 (1-1)

Au marcat: Balaci (15, 54), Cartu (51), Marcu (61), Crisan (81), Irimescu (86) / Aristidou (84 pen.)

Olympiakos Nicosia: Adamou - Kostas, P. Konstantinou, Kalotheu, Omerou - Lagos, Prodromou (32 Mitsides), Aristidou, Kikos - P. Konstantinou, Tsumis (54 Evangelou)

Universitatea: Lung-Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Purima-Ungureanu, Balaci, Ticleanu (75’ Irimescu)-Crisan, Cîrtu, Marcu (64’ Camataru)

28.09.1977. Craiova:

Universitatea Craiova - Olympiakos Nicosia 2-0 (1-0)

Au marcat: Marcu (15), Cartu (83)

Universitatea: Boldici-Negrila (65’ Cîrtu), Tilihoi, Stefanescu, Purima-Ungureanu, Balaci, Ticleanu (70’ Irimescu)-Crisan, Camataru, Marcu

Olympiakos: Adamou - Papageorgiou, Kalotheu, Lagos, Loukas - Aristidou, Mavris, Prodromou, Konstantinou - Tsoumis (84 Koulis), Mitridis (55 Kikos)

Turul II

19.10.1977. Moscova:

Dinamo Moscova - Universitatea Craiova 2-0 (2-0)

Au marcat: Kazaceonok (23), Minaev (39)

Dinamo: Gontar - Parov, Novikov, Nikulin, Mahovikov - Gherscovici (60 Iakubik, 80 Karamarenko), Kolesov, Bubnov, Minaev - Kazaceonok, Petrusin

Universitatea: Boldici-Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Purima-Ticleanu (66’ Irimescu) , Cîrtu (85’ Ungureanu), Balaci-Crisan, Camataru, Marcu

02.11.1977. Craiova:

Universitatea Craiova - Dinamo Moscova (2-0) (2-0, 2-0) 0-3 (dep)

Au marcat: Cartu (18), Beldeanu (27)

Universitatea: Boldici (54’ Lung)-Tilihoi, Stefanescu, Purima-Ticleanu, Balaci, Beldeanu-Crisan (68’ Negrila), Cîrtu, Camataru, Marcu

Dinamo: Gontar - Parov, Novikov (31 Iakubik), Bubnov, Mahovikov - Dolmatov, Kolesov (77 Gherscovici), Petrusin, Maksimenkov -Kazaceonnok, Minaev

1978-1979

Turul I

13.09.1978. Craiova:

Universitatea Craiova - Fortuna Düsseldorf 3-4 (1-2)

Au marcat: Camataru (13,57), Crisan (80) / Zimmermann (24), Fanz (34,85), Allofs (49)

Universitatea: Lung (46’ Boldici) - Ungureanu, Tilihoi, Stefanescu, Purima - Donose (74’ Negrila), Balaci, Beldeanu-Crisan, Camataru, Marcu

Fortuna: Woyke - Brei, Zewe, Zimmermann, Baltes - Franz, Weikl, Allofs (65 Zimmer) - Gunther (77 Bommer), Lund, Seel

27.09.1978. Düsseldorf:

Fortuna Düsseldorf - Universitatea Craiova 1-1 (1-0)

Au marcat: Bommer (38) / D. Marcu (64)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Purima (46’ Berneanu) - Ungureanu, Cîrtu, Beldeanu - Crisan, Camataru, Marcu

Fortuna: Woyke - Weikl, Zeve, Zimmermann, Baltes - Franz, Brei, Lund, Allofs - Bommer (83 Schmidt), Seel

1985-1986

Turul I

18.09.1985. Monte Carlo:

AS Monaco - Universitatea Craiova 2-0 (1-0)

Universitatea: Lung - A. Popescu, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Gh. Popescu, Manaila, Catoi, Badea (46’ Cîrtu) - Camataru, Geolgau

02.10.1985. Craiova:

Universitatea Craiova - AS Monaco 3-0 (1-0)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - A. Popescu, Catoi (46’ Cioroianu), Manaila, Badea - Geolgau, Bîcu

Turul II

23.10.1985. Craiova:

Universitatea Craiova - Dinamo Kiev 2-2 (1-2)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - A. Popescu (76’ Gh. Popescu), Irimescu, Manaila, Badea - Bîcu, Geolgau

06.11.1985. Kiev:

Dinamo Kiev - Universitatea Craiova 3-0 (3-0)

Universitatea: Lung - Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu - Gh. Popescu (46’ Catoi), A. Popescu (67’ Badea), Irimescu, Manaila - Geolgau, Bîcu

1993-1994

Turul I

15.09.1993. Craiova:

Universitatea Craiova - Havnar Boltfelag 4-0 (0-0)

Au marcat: Craioveanu (47 pen.), Gane (58, 70), Calin (81)

Universitatea: S. Lung-D. Mogosanu, Papura, Bita (78’ Bujor), V. Cojocaru (72’ Ad. Pigulea) - A. Calin, Olaru, S. Cristescu, Vasc-Craioveanu, Gane

Boltfelag: Johannessen - Nielsen, Jakobsen, Hansen, A. Thomasen - Damm, Holm, Nolsoe, Reynheim - Mohr (59 Johansson), Arge

29.09.1993. Toftir:

Havnar Boltfelag - Universitatea Craiova 0-3 (2-0)

Au marcat: Gane (27, 32), Vasc (70)

Boltfelag: K.L. Johannesen - Brekkunum, K. Nielsen, J. Jakobsen, Dahl - H. Thomassen, Hentze, J. Johnson, Nolsoe - Mohr (86 Clementsen), Arge

Universitatea: S. Lung - D. Mogosanu, Papura, Bita, V. Cojocaru - S. Cristescu (70’ Ad. Pigulea), Olaru, Stânga, A. Calin (46’ Vasc) - Gane, Craioveanu

Turul II

29.09.1993. Paris:

PSG - Universitatea Craiova 4-0 (2-0)

Au marcat: Guerin (12), Ginola (17 pen.), A. Calin (58 autogol), Valdo (71)

Paris SG: Lama - Sassus, Colleter, Ricardo Gomez - Roche, Le Guen, Rai (66 Fournier), Guerin - Valdo, Bravo (62 Gravelaine), Ginola

Universitatea: S. Lung - D. Mogosanu, Papura, Bita, V. Cojocaru - Olaru, A. Calin (83’ Dodu), Vasc, Stânga - Ad. Pigulea (62’ Craioveanu), Gane

03.11.1993. Craiova:

Universitatea Craiova - PSG 0-2 (0-1)

A marcat: Guerin (30, 47)

Universitatea: Arcanu - D. Mogosanu, Papura, Bita, V. Cojocaru (8’ A. Calin) - Stânga, Bujor, Vasc, Olaru-Craioveanu, Gane (40’ Ad. Pigulea)

Paris SG: Lama - Sassus, Ricardo, Roche, Colleter - Rai, Le Guen, Guerin (52 Liacer), Fournier - Weah, Ginola (46 Bravo)

In editia 1984-1985 Universitatea Craiova ,castigatoarea Cupei Romaniei nu a fost inscrisa in Cupa Cupelor de catre Federatia Romana de Fotbal si diriguitorii sportului romanesc CNEFS condus de "mult stimabili" generali Dragnea(dinamo bucuresti) si Olteanu ( steaua bucuresti). Universitatea Craiova nu a reprezentat niciodata pentru ei interesul national mult invocat astazi de mai mari federatiei si acolitii lor,luptandu-se ca si astazi cu un sistem corupt ,totalitar si pagubos.
Universitatea Craiova in perioada anilor "80 nu i s-a permis sa transfere
jucatori (exceptia fiind Sorofan de prin div.C)fiind obligata sa-l reactiveze pe Ion Dumitru in vederea campaniei europene desfasurata cu mult susces in anul 1982/1983.

[Mancini]

Ion Oblemenco

S-a nascut la 13 mai 1945,in Corabia orasul riveran pe a carui maidane si-a facut debutul fotbalistic in echipa de pitici a formatiei Progresul din localiate..In perioada junioratului a incalzit permanent sperantele pe care si le-au pus in talentul sau sportiv antrenorii formatiilor de juniori de la CFR Craiova,Electroputere si Stiinta Craiova.Se intoarce dezamagit in orasul natal unde contribuie la promovarea echipei locale in div.C A intrat in vizorul multor echipe de prima liga si a optat pentru Rapid,nestiind ca avea sa ramana in depou ani la rand cu soarta disperata a asteptarii momentului de a fi trimis si in cursa.Trei ani a stat pe banca de reserve dupa care s-a reintors pe plaiurile natale.

A schimbat locul,a schimbat norocul…In cei 10 ani petrecuti la Universitatea Craiova,Ion Oblemenco a parcurs drumul deplinei reusite,incununandu-si munca si talentul cu trofee valoroase,cu recunoasterea absoluta a meritelor,cu popularitatea de veritabil MIT.
Pregatit permanent pentru lupta,Oblemenco a dat totdeauna o intelegere superioara ideii de a invinge,pentru a immune meritul,dreptatea,sansa,truda,in acelasi timp a stiut si sa piarda:cu lacrimi inochi,dar nu cu deznadejdea care mutileaza,nu cu ura aruncata adversarului,arbitrului,oricui.
Calitatea de capitan al echipei a insemnat ridicarea buzduganului in lupta,carmuirea cu dreptate in teren.A fost jucatorul cu cele mai putine cartonase galbene,in situatii grele,Oblemenco a fost un tamaduitor de rani sufletesti,avand cu sine reteta morala a fotbalului de culme,a fair play-ului,batraneasca intelepciune care spune ca” infrangerea inseamna ceea ce ne lipseste pentru a invinge!”

In memoria iubitorilor de fotbal ,Oblemenco a sculptat basoreliefuri de momente cu valoare de unicat.A rezistat la doua operatii grele ,la rand,a facut slalomuri prin cele mai grele incercari intre viata si moarte.La scurt timp de la iesirea din spital,refuzandu-si timpul necesar covalescentei cu intuitia si complicitatea dr.Franculescu,a hotarat ca numai fotbalul poate sa-l refaca si a iesit pe terenul de fotbal sa-l reanime cu bucuria victoriei: la prima sa reaparitie ,cu Rapid,”pre moarte cu moartea calcand’ a zdruncinat de trei ori plasa lui Raducanu. “miracolul Oblemenco” transmitand si celorlalti colegi puteri nebanuite intr-o lupta pe care o socotisera dinainte pierduta.In returul campionatului reface handicapul indelungatei absente din echipa inscriind de 15 ori!
Suteurul din pozitii si unghiuri imposibile,beneficiarul unui stang de aur,pentru care golul insemna fericirea unui fulger a batut recorduri care pareau de netrecut.Nu si-a prins pene de paun sau vipusca de general… a rams modest si credincios.
Cariera lui Oblemenco a avut si momente de prabusire.Momentul in care a fost pus sa paraseasca echipa cu care se identificase ani la rand.Orasul si Echipa care-I faurisera Mitul.
A fost cainat,justificat,clamat,contestat,idolarizat sau anulat.
A revenit dupa un periplu la galati, la echipa mult iubita in calitate de vicepresedinte apoi antrenor incununandu-si palmareul cu noi victorii si momente de legenda.

In 1996 în Maroc, la Agadir, se stinge din viatã pe 3 septembrie, în urma unui atac de cord.
I s-a ridicat statuie in semn de mare pretuire.a refuzat sa paraseasca terenul de fotbal,stadionul purtandu-i numele…


“Nelu ar fi trebuit clonat”
Toti cei care l-au cunoscut pe “tunarul” Universitãtii rememoreazã cu mare plãcere clipele petrecute alãturi de acest suflet imens. Omul care a stat alãturi de el o viatã întreagã este finul sãu, Petre Deselnicu, care îl evocã.(Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi !)
- Când l-ati cunoscut pe Nelu Oblemenco?
- Parcã dintotdeauna. Gânditi-vã cã am fost, practic, nedespãrtiti din 1966 si pânã în 1978. La început, am locuit chiar în aceeasi garsonierã, în blocul G2 din Brazda lui Novac. Timp de 12 ani am fost ca fratii, dar si dupã aceea. Eu am plecat pentru cã m-am cãsãtorit.
- De aceea l-ati pus nas?
- A fost un mare om, atât ca fotbalist, cât si în afara terenului. Nu cred cã l-am auzit vreodatã înjurând si nici nu a avut vreun dusman. Povestea cu nãsitul este una foarte frumoasã. Cum Nelu nu era cãsãtorit, iar eu mã grãbeam, a trebuit, practic, sã-l fortez sã-si punã pirostriile înaintea mea. Oricum, el era cu Marga, viitoarea sotie, de ceva vreme. Numai în felul acesta putea, conform traditiei, sã fie nas la nuntã. Într-un fel, dacã vreti, am fost principalul “vinovat” pentru cãsãtoria lui.

“L-am pupat de mai multe ori decât pe nevastã-mea”
- Ce influentã avea asupra celor din jur?
- S-a purtat frumos cu toatã lumea. Orice antrenor si l-ar fi dorit în echipã. Cu sfaturile lui i-a ajutat pe toti, atât în teren, cât si în afara lui. Pentru fiecare avea câte o vorbã bunã. Eu personal, la câte goluri a dat, cred cã l-am pupat de mai multe ori decât pe nevastã-mea. Cred cã în întreaga carierã nu a luat nici un cartonas rosu. Rãmâne, neîndoielnic, simbolul Craiovei fotbalistice. Sigur, au mai apãrut dupã aceea valori incontestabile în “Craiova Maxima”, dar Oblemenco a fost deschizãtorul de drumuri si, nu în ultimul rând, el a fost un idol pentru Cãmãtaru, Balaci, Stefãnescu, Donose si ceilalti.
- Se va mai naste un jucãtor ca el?
- Astept sã vãd dacã se va mai naste un astfel de om. Cred cã Nelu ar fi trebuit clonat. Si ca elev a fost foarte bun. Se ducea la ore, la Liceul “Nicolae Bãlcescu”, si stiu cã atunci când avea de dat examene se scula foarte devreme, ca sã învete. Nu o sã mai vãd goluri cum au fost cele înscrise de el.

Data si locul nasterii: 13 mai 1945, Corabia, jud. Olt
1958-1960: jucator la Dunarea Corabia
1960-1962: jucator la CFR Electroputere Craiova
1962-1964: jucator la CS Craiova
1964-1966: jucator la Rapid Bucuresti
1966-1977: jucator la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei in 1973/74, Cupa Romaniei in 1976/77)
1977-1978: jucator la FCM Galati
1978-1979: vicepresedinte la Universitatea Craiova
1979-1980: antrenor secund la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei)
1980-1982: antrenor principal la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei)
1982-1985: antrenor la Chimia Ramnicu-Valcea
1985: antrenor la FC Olt Slatina
1992-1993: antrenor principal la Universitatea Craiova
1996: antrenor la Hassania Agadir
A jucat 285 de jocuri in divizia A si a inscris in total 170 de goluri
A castigat de 4 ori titlul de golgheter al Romaniei: 1966/67, 1969/70, 1971/72, 1972/73(... prea putin pentru un minut in echipa nationala!)
Cetatean de onoare - post mortem - al municipiului Craiova

[Mancini]

ŞTIINŢA SEXAGENARĂ/Vineri 5 Septembrie 2008 (editie.ro)

ŞTIINŢA SEXAGENARĂ

În luna septembrie a anului 1948 a avut loc primul meci al Universitãţii Craiova
Ceea ce înseamnă Universitatea Craiova pentru fanii săi, pentru oamenii de sport şi pentru întreg fotbalul românesc nu se poate trata doar într-o pagină de ziar.

Chiar dacă nu are vârsta respectabilă a Rapidului, a CFR-ului sau Progresului, consonanţa imemorială a defunctelor Ripensia, Chinezul, Carmen sau Venus, Universitatea şi-a creat în 60 de ani o faimă unică, de echipă excentrică, rebelă, neînţeleasă şi a căpătat, ca nimeni altcineva, două supranume: Campioana Unei Mari Iubiri şi Craiova Maxima. Două “porecle” născute de anumite perioade din viaţa sa, de momente marcante, insolite în fotbalul românesc, aşa cum a fost de altfel parcursul acestei echipe de-a lungul celor şase decenii. O echipă al cărei nume incipient, Ştiinţa, răzbate şi acum puternic şi pasional din strigătele a sute de mii, poate chiar milioane de suporteri, înrobiţi de-a lungul timpului de splendoarea şi zbuciumul unei echipe care şi-a format, ca nimeni alta parcă, o reputaţie aparte şi un destin fabulos. Fanii i-au fost alături de la începuturi, ideea de echipă studenţească, boemă fiind pe placul multora. Mereu a avut nevoie de cravaşă pentru a se cuminţi, pentru a obţine performanţe, boemia şi efervescenţa caracteristice spiritului ei neputând fi altfel moderate.

Începuturile

Strămoşii nu pot fi uitaţi vreodată, cu atât mai puţin la un moment aniversar, iar Universitatea a avut predecesori de cinste. În 1942, FC Craiova, “hibridul” născut din contopirea legendarelor Craiu Iovan şi Rovine Griviţa, devenea campioană, devansând Rapidul şi Unirea Tricolor. Erau vremuri critice, Al Doilea Război Mondial fiind în plină desfăşurare, dar în acelaşi timp sublime, rămase mai mult în stadiul de poveste, fiindcă primul titlu de campioană obţinut de Craiova avea să fie recunoscut oficial şi trecut în catastife abia 32 de ani mai târziu. Actuala Universitatea Craiova nu are o dată oficială în care a luat fiinţă, însă luna septembrie a anului 1948 este reţinută drept bornă de plecare, deoarece UNSR Craiova, numele sub care a apărut, a disputat prima partidă pe 5 septembrie, pierzând cu 6-3 la Filiaşi. Evident, echipa s-a format după apariţia şi sub oblăduirea Universităţii craiovene, înfiinţată în 1947. În 1950, sub numele de CS Universitatea, debutează într-o competiţie oficială. Aceasta a fost, aşa cum era firesc, liga judeţeană (liga a treia atunci), spre deosebire de rivalele ei ulterioare, Steaua (înfiinţată în 1947) şi Dinamo (n. 1948), care au participat direct pe prima scenă. Cel dintâi joc oficial în campionat a fost pierdut cu Armata Craiova, dar primul meci în Cupa României, în 1951, a fost câştigat contra Constructorului Craiova. În 1954, Ştiinţa Craiova promovează în Divizia B, sub comanda lui Nicolae Oţeleanu, dar retrogradează la finalul primului an de participare în Divizia C, care tocmai se reînfiinţase.
În 1957, pe 7 octombrie, are loc prima partidă internaţională a Ştiinţei, amicalul câştigat cu bulgarii de la Hristo Botev Vraţa, scor 4-1. Peste un an, în urma unui meci decisiv pentru promovare cu Unirea Rm. Vâlcea în deplasare, scor 1-1, Ştiinţa revine în Divizia B, antrenor fiind Ionescu-Crum. La acea dispută, echipa a fost susţinută în deplasare de 3.000 de suporteri. După şase ani în care a forţat accesul în prima ligă, Ştiinţa promovează în 1964. Între timp, preţ de un sezon, 1961 - 1962, a purtat denumirea Clubul Sportiv Orăşenesc (CSO) Craiova. Sub comanda aceluiaşi Nicolae Oţeleanu, în 1964 echipa promovează pentru prima dată în Divizia A, unde avea să rămână timp de 40 de ani.

Craiova Maxima
Lung, Negrilă, Tilihoi, Ungureanu şi restul jucătorilor de bază ai Craiovei Maxima au rămas după ani cea mai cunoscută şi uşor de recitat echipă pentru toţi microbiştii din România, indiferent de simpatiile lor.
Performanţele acelei formaţii au fost deosebite, dar mai puternic a fost ecoul lor, spargerea multor bariere şi complexe şi intrarea în istorie prin anumite premiere. Craiova era prima echipă românească. Prima care a ajuns într-o semifinală de cupă europeană, prima care a învins o formaţie din Anglia, Leeds, prima care ajungea în sferturile de finală ale Cupei Campionilor, prima care elimina o echipă vest-germană, Kaiserslautern, naţionala pe scheletul Craiovei s-a calificat la primul turneu final european şi a învins tot în premieră campioana mondială en-titre, Italia, dar şi primul egal cu Anglia pe Wembley. Practic a revoluţionat fotbalul românesc, de aceea a rămas în istorie acea generaţie a Universităţii Craiova.
Traseul celebru al Craiovei Maxima a fost Fiorentina - Shamrock Rovers - Bordeaux - Kaiserslautern - Benfica, la un pas de încununarea deplină şi meritată a acelei echipe, dirijată de cel mai bun jucător oltean (obiectivismul nostru spune că şi român) din toate timpurile, Ilie Balaci.

Campioana Unei Mari Iubiri
Zece ani aveau să treacă până când Universitatea şi-a însuşit titlul de campioană naţională. Zece ani grei, dar frumoşi, în care echipa şi-a adunat lângă ea tot mai mulţi simpatizanţi, aşa cum avea să cucerească multe inimi de atunci înainte. Primul joc în Liga I, 0-4 cu Steaua pe “Tineretului”, iar campionatul este încheiat de olteni pe locul 11. Din 1966 formaţia se va numi ca în prezent - Universitatea Craiova. Şi fiindcă echipa s-a bazat mereu pe talentele locale, primul titlu de campioană a fost câştigat la tineret-rezerve, în 1969, după un meci în faţa a 40.000 de spectatori cu Dinamo, disputat “într-o adevărată atmosferă napolitană”, aşa cum notează cronicile vremii. Sezonul care i-a conferit denumirea de “Campioana Unei Mari Iubiri” este arhicunoscut, la fel ca performanţele mari ale Ştiinţei, Dinamo fiind cea care şi-a adjudecat un titlu fără glorie şi, în acelaşi timp, dispreţul unei întregi ţări. În 1973, Universitatea se încununa cu acest renume, poate mai important decât cele obţinute pe hârtie, fiindcă a dăinuit prin decenii şi a impus respect şi admiraţie. A fost cel mai frământat sezon din istoria clubului, la mijlocul căruia idolul Oblemenco s-a aflat între viaţă şi moarte după două operaţii de ulcer.

În 1974 poposea primul titlu în Bănie

Un an mai târziu, inevitabilul s-a întâmplat, cu Oblemenco la timonă, Universitatea devenind în premieră campioana României, faptă repetată apoi de încă trei ori în istoria clubului, deşi valoarea generaţiilor îi permitea să mai obţină alte câteva titluri. În 1977 urma să intre în vitrină şi prima Cupă a României dintre cele şase adjudecate în total.

Legenda - Ion Oblemenco
Cel mai important jucător din istoria clubului a fost cel supranumit “Tunarul” - Ion Oblemenco. De patru ori golgheter al României, Oblemenco a devenit simbolul Universităţii datorită valorii, caracterului şi devotamentului său pentru culorile alb-albastre. După dispariţia sa, în 1996, în aceeaşi lună în care s-a înfiinţat clubul, stadionul “Central” s-a numit “Ion Oblemenco”. Încă din timpul vieţii, lui Oblemenco i s-a înălţat o statuie, care domină şi acum intrarea în arena craioveană. Revenirea sa după două operaţii şi victoriile împotriva Rapidului şi Stelei în deplasare par desprinse din categoria fantasticului, la fel cum sunt povestite şi acum cele aproape 200 de goluri ale sale, multe dintre ele de la peste 30 de metri.

Prezentul
În urma marilor performanţe au stat următoarele generaţii de fotbalişti, care au fost mereu comparate cu cei mai buni. S-a format un public numeros, dar şi exigent, care cu greu s-a mai împăcat cu lipsa performanţei. După Revoluţie a dispărut “oblăduirea” instituţiei Universităţii şi au apărut diverşi “stăpâni” ai echipei, pe rând fiind înregistraţi George Păunescu, George Ilinca, Gheorghe Neţoiu, Dinel Staicu şi, în prezent, Adrian Mititelu, care a preluat-o după ce în 2005 Universitatea a revenit, după 40 de ani, în liga secundă. Doar un an a rămas acolo, promovând fără probleme, deşi o luase de la zero în privinţa lotului de jucători. La fel ca în primele sezoane după prima promovare, pentru Universitatea au urmat două campionate mediocre, cu clasări pe locul nouă, dar diferenţa faţă de anii ‘70 este că echipa şi-a căpătat între timp un renume, are un palmares şi de ea se leagă mereu speranţa performanţei.

Suporterii
Pe cât de captivantă şi energică a fost Universitatea, pe atât de mulţi a cucerit în timp. “Pe Maracana olteană nu se putea câştiga”, nota într-o vreme renumitul scriitor Eugen Barbu, avântul suporterilor împingând echipa spre victorie, iar presiunea pentru oaspeţi a fost greu de suportat. Profitând de emulaţia din jurul echipei, la un meci de acasă al Craiovei, cu Progresul Bucureşti, din primul sezon în Liga I, s-au filmat secvenţe importante din filmul artistic “Un surâs în plină vară”, în jurul şi în incinta stadionului “Tineretului”, ele putând fi vizionate pe site-ul editie.ro, la secţiunea “Video Nostalgia”.
Tot legat de acel meci s-au consemnat şi fapte reprobabile, la finalul partidei o sticlă aruncată din tribune ratându-l cu câţiva centimetri pe Ozon, antrenorul oaspeţilor. Sângele fierbinte al oltenilor a generat uneori şi astfel de momente, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre. Un alt incident, o piatră aruncată în arbitrul Limona la o confruntare acasă, a făcut ca, în 1970, Universitatea să întâlnească Rapidul la Târgu Jiu, după decizia de atunci a FRF 10.000 de craioveni ocupând oraşul lui Brâncuşi de la ora 6 a.m. Faptele sunt relatate în “cronica de aur a fotbalului craiovean”, aşa cum poate fi numit volumul “Fotbalului craiovean de-a lungul anilor”, autori Gheorghe Rădulescu, Nicolae Opriş şi Alexandru Firescu. Pe vremea Craiovei Maxima se juca în mod constant cu 40 - 50 de mii de fani pe un “Central” neîncăpător şi chiar în perioadele mai puţin reuşite derbiurile au umplut arena din Bănie. Ultimul meci memorabil din acest punct de vedere a rămas cel cu Steaua din 2002, când 40.000 de spectatori s-au aflat pe stadion şi alţi 30.000 au rămas la porţi. Sentimentele pentru această echipă şi momentele ei maxime au dat naştere unor cântece care glorifică parcursul în timp al Universităţii Craiova. Pe CD-ul care se găseşte şi acum la magazinul oficial al clubului sunt imnurile “Cântec pentru Oltenia” şi “O iubire alb-albastră”, ambele în diverse interpretări şi cu multiple mixaje, dar şi alte ode închinate Universităţii. Pe felurite ritmuri, populare, rock, folk şi chiar dance sau house s-a cântat iubirea pentru Craiova.

PS.Nimic de comentat.cele scrise mai sus in editie.ro sunt adevaruri si fapte.Iar eu,ca suporter , al Universitatii Craiova sunt mandru de ele.Lupta continua.

[Mancini]

ŞTIINŢA SEXAGENARĂ/Vineri 5 Septembrie 2008 (editie.ro)

ŞTIINŢA SEXAGENARĂ

În luna septembrie a anului 1948 a avut loc primul meci al Universitãţii Craiova
Ceea ce înseamnă Universitatea Craiova pentru fanii săi, pentru oamenii de sport şi pentru întreg fotbalul românesc nu se poate trata doar într-o pagină de ziar.

Chiar dacă nu are vârsta respectabilă a Rapidului, a CFR-ului sau Progresului, consonanţa imemorială a defunctelor Ripensia, Chinezul, Carmen sau Venus, Universitatea şi-a creat în 60 de ani o faimă unică, de echipă excentrică, rebelă, neînţeleasă şi a căpătat, ca nimeni altcineva, două supranume: Campioana Unei Mari Iubiri şi Craiova Maxima. Două “porecle” născute de anumite perioade din viaţa sa, de momente marcante, insolite în fotbalul românesc, aşa cum a fost de altfel parcursul acestei echipe de-a lungul celor şase decenii. O echipă al cărei nume incipient, Ştiinţa, răzbate şi acum puternic şi pasional din strigătele a sute de mii, poate chiar milioane de suporteri, înrobiţi de-a lungul timpului de splendoarea şi zbuciumul unei echipe care şi-a format, ca nimeni alta parcă, o reputaţie aparte şi un destin fabulos. Fanii i-au fost alături de la începuturi, ideea de echipă studenţească, boemă fiind pe placul multora. Mereu a avut nevoie de cravaşă pentru a se cuminţi, pentru a obţine performanţe, boemia şi efervescenţa caracteristice spiritului ei neputând fi altfel moderate.

Începuturile

Strămoşii nu pot fi uitaţi vreodată, cu atât mai puţin la un moment aniversar, iar Universitatea a avut predecesori de cinste. În 1942, FC Craiova, “hibridul” născut din contopirea legendarelor Craiu Iovan şi Rovine Griviţa, devenea campioană, devansând Rapidul şi Unirea Tricolor. Erau vremuri critice, Al Doilea Război Mondial fiind în plină desfăşurare, dar în acelaşi timp sublime, rămase mai mult în stadiul de poveste, fiindcă primul titlu de campioană obţinut de Craiova avea să fie recunoscut oficial şi trecut în catastife abia 32 de ani mai târziu. Actuala Universitatea Craiova nu are o dată oficială în care a luat fiinţă, însă luna septembrie a anului 1948 este reţinută drept bornă de plecare, deoarece UNSR Craiova, numele sub care a apărut, a disputat prima partidă pe 5 septembrie, pierzând cu 6-3 la Filiaşi. Evident, echipa s-a format după apariţia şi sub oblăduirea Universităţii craiovene, înfiinţată în 1947. În 1950, sub numele de CS Universitatea, debutează într-o competiţie oficială. Aceasta a fost, aşa cum era firesc, liga judeţeană (liga a treia atunci), spre deosebire de rivalele ei ulterioare, Steaua (înfiinţată în 1947) şi Dinamo (n. 1948), care au participat direct pe prima scenă. Cel dintâi joc oficial în campionat a fost pierdut cu Armata Craiova, dar primul meci în Cupa României, în 1951, a fost câştigat contra Constructorului Craiova. În 1954, Ştiinţa Craiova promovează în Divizia B, sub comanda lui Nicolae Oţeleanu, dar retrogradează la finalul primului an de participare în Divizia C, care tocmai se reînfiinţase.
În 1957, pe 7 octombrie, are loc prima partidă internaţională a Ştiinţei, amicalul câştigat cu bulgarii de la Hristo Botev Vraţa, scor 4-1. Peste un an, în urma unui meci decisiv pentru promovare cu Unirea Rm. Vâlcea în deplasare, scor 1-1, Ştiinţa revine în Divizia B, antrenor fiind Ionescu-Crum. La acea dispută, echipa a fost susţinută în deplasare de 3.000 de suporteri. După şase ani în care a forţat accesul în prima ligă, Ştiinţa promovează în 1964. Între timp, preţ de un sezon, 1961 - 1962, a purtat denumirea Clubul Sportiv Orăşenesc (CSO) Craiova. Sub comanda aceluiaşi Nicolae Oţeleanu, în 1964 echipa promovează pentru prima dată în Divizia A, unde avea să rămână timp de 40 de ani.

Craiova Maxima
Lung, Negrilă, Tilihoi, Ungureanu şi restul jucătorilor de bază ai Craiovei Maxima au rămas după ani cea mai cunoscută şi uşor de recitat echipă pentru toţi microbiştii din România, indiferent de simpatiile lor.
Performanţele acelei formaţii au fost deosebite, dar mai puternic a fost ecoul lor, spargerea multor bariere şi complexe şi intrarea în istorie prin anumite premiere. Craiova era prima echipă românească. Prima care a ajuns într-o semifinală de cupă europeană, prima care a învins o formaţie din Anglia, Leeds, prima care ajungea în sferturile de finală ale Cupei Campionilor, prima care elimina o echipă vest-germană, Kaiserslautern, naţionala pe scheletul Craiovei s-a calificat la primul turneu final european şi a învins tot în premieră campioana mondială en-titre, Italia, dar şi primul egal cu Anglia pe Wembley. Practic a revoluţionat fotbalul românesc, de aceea a rămas în istorie acea generaţie a Universităţii Craiova.
Traseul celebru al Craiovei Maxima a fost Fiorentina - Shamrock Rovers - Bordeaux - Kaiserslautern - Benfica, la un pas de încununarea deplină şi meritată a acelei echipe, dirijată de cel mai bun jucător oltean (obiectivismul nostru spune că şi român) din toate timpurile, Ilie Balaci.

Campioana Unei Mari Iubiri
Zece ani aveau să treacă până când Universitatea şi-a însuşit titlul de campioană naţională. Zece ani grei, dar frumoşi, în care echipa şi-a adunat lângă ea tot mai mulţi simpatizanţi, aşa cum avea să cucerească multe inimi de atunci înainte. Primul joc în Liga I, 0-4 cu Steaua pe “Tineretului”, iar campionatul este încheiat de olteni pe locul 11. Din 1966 formaţia se va numi ca în prezent - Universitatea Craiova. Şi fiindcă echipa s-a bazat mereu pe talentele locale, primul titlu de campioană a fost câştigat la tineret-rezerve, în 1969, după un meci în faţa a 40.000 de spectatori cu Dinamo, disputat “într-o adevărată atmosferă napolitană”, aşa cum notează cronicile vremii. Sezonul care i-a conferit denumirea de “Campioana Unei Mari Iubiri” este arhicunoscut, la fel ca performanţele mari ale Ştiinţei, Dinamo fiind cea care şi-a adjudecat un titlu fără glorie şi, în acelaşi timp, dispreţul unei întregi ţări. În 1973, Universitatea se încununa cu acest renume, poate mai important decât cele obţinute pe hârtie, fiindcă a dăinuit prin decenii şi a impus respect şi admiraţie. A fost cel mai frământat sezon din istoria clubului, la mijlocul căruia idolul Oblemenco s-a aflat între viaţă şi moarte după două operaţii de ulcer.

În 1974 poposea primul titlu în Bănie

Un an mai târziu, inevitabilul s-a întâmplat, cu Oblemenco la timonă, Universitatea devenind în premieră campioana României, faptă repetată apoi de încă trei ori în istoria clubului, deşi valoarea generaţiilor îi permitea să mai obţină alte câteva titluri. În 1977 urma să intre în vitrină şi prima Cupă a României dintre cele şase adjudecate în total.

Legenda - Ion Oblemenco
Cel mai important jucător din istoria clubului a fost cel supranumit “Tunarul” - Ion Oblemenco. De patru ori golgheter al României, Oblemenco a devenit simbolul Universităţii datorită valorii, caracterului şi devotamentului său pentru culorile alb-albastre. După dispariţia sa, în 1996, în aceeaşi lună în care s-a înfiinţat clubul, stadionul “Central” s-a numit “Ion Oblemenco”. Încă din timpul vieţii, lui Oblemenco i s-a înălţat o statuie, care domină şi acum intrarea în arena craioveană. Revenirea sa după două operaţii şi victoriile împotriva Rapidului şi Stelei în deplasare par desprinse din categoria fantasticului, la fel cum sunt povestite şi acum cele aproape 200 de goluri ale sale, multe dintre ele de la peste 30 de metri.

Prezentul
În urma marilor performanţe au stat următoarele generaţii de fotbalişti, care au fost mereu comparate cu cei mai buni. S-a format un public numeros, dar şi exigent, care cu greu s-a mai împăcat cu lipsa performanţei. După Revoluţie a dispărut “oblăduirea” instituţiei Universităţii şi au apărut diverşi “stăpâni” ai echipei, pe rând fiind înregistraţi George Păunescu, George Ilinca, Gheorghe Neţoiu, Dinel Staicu şi, în prezent, Adrian Mititelu, care a preluat-o după ce în 2005 Universitatea a revenit, după 40 de ani, în liga secundă. Doar un an a rămas acolo, promovând fără probleme, deşi o luase de la zero în privinţa lotului de jucători. La fel ca în primele sezoane după prima promovare, pentru Universitatea au urmat două campionate mediocre, cu clasări pe locul nouă, dar diferenţa faţă de anii ‘70 este că echipa şi-a căpătat între timp un renume, are un palmares şi de ea se leagă mereu speranţa performanţei.

Suporterii
Pe cât de captivantă şi energică a fost Universitatea, pe atât de mulţi a cucerit în timp. “Pe Maracana olteană nu se putea câştiga”, nota într-o vreme renumitul scriitor Eugen Barbu, avântul suporterilor împingând echipa spre victorie, iar presiunea pentru oaspeţi a fost greu de suportat. Profitând de emulaţia din jurul echipei, la un meci de acasă al Craiovei, cu Progresul Bucureşti, din primul sezon în Liga I, s-au filmat secvenţe importante din filmul artistic “Un surâs în plină vară”, în jurul şi în incinta stadionului “Tineretului”, ele putând fi vizionate pe site-ul editie.ro, la secţiunea “Video Nostalgia”.
Tot legat de acel meci s-au consemnat şi fapte reprobabile, la finalul partidei o sticlă aruncată din tribune ratându-l cu câţiva centimetri pe Ozon, antrenorul oaspeţilor. Sângele fierbinte al oltenilor a generat uneori şi astfel de momente, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre. Un alt incident, o piatră aruncată în arbitrul Limona la o confruntare acasă, a făcut ca, în 1970, Universitatea să întâlnească Rapidul la Târgu Jiu, după decizia de atunci a FRF 10.000 de craioveni ocupând oraşul lui Brâncuşi de la ora 6 a.m. Faptele sunt relatate în “cronica de aur a fotbalului craiovean”, aşa cum poate fi numit volumul “Fotbalului craiovean de-a lungul anilor”, autori Gheorghe Rădulescu, Nicolae Opriş şi Alexandru Firescu. Pe vremea Craiovei Maxima se juca în mod constant cu 40 - 50 de mii de fani pe un “Central” neîncăpător şi chiar în perioadele mai puţin reuşite derbiurile au umplut arena din Bănie. Ultimul meci memorabil din acest punct de vedere a rămas cel cu Steaua din 2002, când 40.000 de spectatori s-au aflat pe stadion şi alţi 30.000 au rămas la porţi. Sentimentele pentru această echipă şi momentele ei maxime au dat naştere unor cântece care glorifică parcursul în timp al Universităţii Craiova. Pe CD-ul care se găseşte şi acum la magazinul oficial al clubului sunt imnurile “Cântec pentru Oltenia” şi “O iubire alb-albastră”, ambele în diverse interpretări şi cu multiple mixaje, dar şi alte ode închinate Universităţii. Pe felurite ritmuri, populare, rock, folk şi chiar dance sau house s-a cântat iubirea pentru Craiova.

PS.Nimic de comentat.cele scrise mai sus in editie.ro sunt adevaruri si fapte.Iar eu,ca suporter , al Universitatii Craiova sunt mandru de ele.Lupta continua.

[Mancini]

Alexandtu BOC a jucat fotbal sub tricoul alb albastru al Universitatii Craiova intre 1973-1976 aducandu-si aportul la castigarea primului titlu de campion pentru echipa fanion a Olteniei.in aceste zile gsp a publicat dezvaluiri inedite din viata tumultoasa a marelui libero.


ALEXANDRU BOC AFLĂ ADEVĂRUL DUPĂ 38 DE ANI
Ceauşescu l-a aruncat în închisoare!

GSP vă prezintă stenograma şedinţei Comitetului Central al PCR din 1970, în care Ceauşescu i-a demis pe ministrul de interne şi pe şeful Miliţiei Bucureşti, pentru că-i pregăteau dosar de graţiere lui Boc!!!


Timp de 38 de ani, una dintre cele mai controversate poveşti din fotbalul românesc, cea a condamnării şi a trimiterii în închisoare a fostului mare fotbalist Alexandru Boc, a rămas învăluită în mister.

Condamnat la 2 ani şi 6 luni de închisoare în toamna lui 1969 pentru că a bătut un angajat al Securităţii, Boc se pregătea să iasă din arestul uşor pe care l-a făcut timp de 6 luni, pe baza unui raport de graţiere. În primăvara lui 1970 Însă, a fost aruncat În cea mai dură şi sinistră Închisoare din România, cea de la Policolor-BucureŞti. Vreme de 38 de ani a crezut că generalii din MAI, procurorii şi cei de la Miliţia Capitalei s-au aflat în spatele deciziei.

“În toţi aceşti 38 de ani am trăit cu gîndul că aşa a fost să fie, însă nu mi-am imaginat că Ceauşescu poate să fie atît de diabolic şi să se ţină de capul meu”ALEXANDRU BOC, fost internaţional

Securitatea i-a făcut un contradosar
Astăzi, Gazeta prezintă adevărul. Stenograma şedinţei Comitetului Central al PCR din 1970, prezidată chiar de Nicolae Ceauşescu, e dovada că fostul dictator a decis să-l trimită pe Boc în închisoare. Mai mult, a luat decizii fără precedent la acea vreme: ministrul de interne Cornel Onescu şi şeful Miliţiei Capitalei, generalul Chiriac, au fost destituiţi din funcţie din cauza faptului că i-au permis lui Boc să facă o detenţie uşoară!

“Toate problemele României erau rezolvate în 1970 şi Ceauşescu nu mai avea altă treabă decît să decidă soarta mea în şedinţa Comitetului Central? ”ALEXANDRU BOC, fost internaţional

“Detenţie uşoară a însemnat că am stat la sediul Comandamentului Miliţiei din centrul

Bucureştiului, la etajul 5, acolo unde erau închişi şi minorii. Securitatea a aflat şi mi-a făcut contradosar, în care anexa poze cu mine făcînd plajă sus pe Comandament. Cred că mi s-a tras de la o gagică pe care am cunoscut-o vizavi de Comandament şi la care mă duceam seara, că săream de sus direct pe blocul în care stătea, iar ea era vecină cu unul de la Securitate şi probabil că ăla a «ciripit»”, povesteşte Boc.

“Ordinarule, ai făcut Partidul de rîs!”
Ceauşescu a intervenit exact cînd Boc credea că va fi eliberat, iar fostul fotbalist reînnoadă şirul evenimentelor de parcă s-ar fi produs săptămîna trecută: “Ştiam că aveam acel dosar de graţiere şi într-o dimineaţă m-au chemat. Am zis: «Gata, ies!». M-au dus la închisoarea Văcăreşti şi m-au tuns la zero. Prostul de mine, am crezut că fac asta ca să nu zică lumea ceva cînd ies şi să creadă că la puşcărie ai voie cu părul mare. Au apărut apoi 10 limuzine Mercedes negre. Tot Comitetul Central venise acolo după acea şedinţă în care Ceauşescu decisese să mă înfunde. «Ordinarule, nenorocitule, ai făcut ţara şi Partidul de rîs!», mi-au zis”.

Aventură cu soţia “mîinii drepte” a lui Ceauşescu?
Unul dintre oamenii pe care Boc îi găseşte răspunzători de aruncarea sa în închisoarea de la Policolor e Vasile Patilineţ. “Era mîna dreaptă a lui Ceauşescu, nici o decizie nu era luată fără ca el să ştie. Probabil că el a fost cel care l-a influenţat în mod direct pe Ceauşescu. Am auzit că el ar fi vrut să se răzbune pe mine pentru că aş fi avut o aventură cu soţia lui. Nu ştiu dacă a fost aşa, eram un bărbat singur atunci, am avut multe femei, e posibil să fi fost şi soţia lui”, spune Boc.

Ce a urmat? O poveste cutremurătoare, pe care Boc o dezvăluie: “M-au îmbrăcat în haine vărgate şi m-au aruncat în cea mai dură închisoare din România, colonia Policolor, brigada disciplinară, unde erau cei mai mari criminali. Stăteam într-o cameră cu 80 de paturi şi peste 300 de persoane. Ploşniţele circulau prin pat cu sutele, era o mizerie incredibilă”.

În timp ce colegii săi din preliminarii jucau la Guadalajara, la CM din Mexic ‘70, Boc trăia un calvar: “Ne trezeau la 4 dimineaţa, ne ţineau două ore în curte, după care, la muncă. Din 3 în 3 ore, dintr-o Volgă neagră veneau nişte indivizi, care îmi controlau palmele să vadă dacă sînt muncite. Noroc cu Cornel Dinu, care risca mult aducîndu-mi bani, mîncare şi altele pentru că nu îl lăsau să intre, dar el venea prin spate, de pe cîmp, intra prin porumb şi ajungea la mine”.

Singura “distracţie” era o minge confecţionată din plăci de azbest, îndoite în formă rotundă şi lipite cu smoală, cu care juca fotbal: “Nu prea mi-a folosit... Cînd am ieşit, după 7 luni, m-am dus la antrenament la Dinamo şi după ce am sărit la cap şi am aterizat pe pămînt, am simţit cum picioarele îmi intră în corp, atît de slab eram”.

După ce a ieşit din puşcărie, Boc a continuat să joace la Rapid şi la “naţională”, dar după 4 ani a fost exclus din viaţa sportivă. “Mi-a zis cineva că Nicolae Ceauşescu a văzut un meci în care am evoluat şi eu şi a izbucnit:

«Joacă Boc? Boc ăla care ne-a făcut probleme? Aţi înnebunit, vreau să fie scos!»”. Boc spune că a încercat să-l sensibilizeze pe Ceauşescu prin intermediul fiului său. “M-am văzut cu Nicu într-un bar pe care îl frecventam amîndoi şi mi-a zis aşa: «Sandule, eu mă duc la tata, dar sînt două variante. Să-l prind într-o pasă bună şi să dea ordin să ridice suspendarea sau să fie în toane proaste şi să te bage din nou la închisoare!»”.

Alexandru Boc povesteşte singur întîmplarea din cauza căreia a fost nevoit să stea închis timp de un an şi o lună: “Într-o seară din vara lui 1969, eram la barul de la Athénée Palace, alături de Vladimir Cohn şi de încă un amic. De la o masă vecină cineva a aruncat un pahar de ţigări exact într-un pahar de la noi de pe masă. Cînd am plecat, cel care îl aruncase a început să mă înjure. I-am dat un pumn, după care am plecat, însă bătaia a continuat şi respectivul individ s-a ales cu un picior rupt. Eu am zis să iau totul asupra mea şi să spun că doar eu am fost vinovat, crezînd că dacă sînt fotbalist la Dinamo nu voi păţi nimic, însă acela era căpitan de Securitate şi pînă la urmă am fost condamnat”.

Boc declară că în toţi anii care au urmat acelui eveniment, mulţi i-au spus că poate Valentin Ceauşescu i-ar fi vrut răul. Din două motive:

1. Au curtat aceeaşi femeie
“Domnişoara cu care eu aveam să mă căsătoresc era curtată şi de Valentin, şi apropiaţii mi-au zis: «A vrut să se răzbune pentru că i-ai luat femeia», însă eu am lămurit povestea asta chiar între patru ochi cu Valentin. Ne-am întîlnit o dată şi mi-a zis: «Ştiai că ea umblă şi cu mine şi te-ai căsătorit cu ea. Te apreciez pentru asta!»”, mărturiseşte Boc.

2. S-a luat de Valentin intr-un restaurant
“Fostul preşedinte al FRF, Gică Popescu, avea două fete, pe care puseserăm ochii eu şi Cornel Dinu. Le-am invitat într-o seară la Pescăruş, unul dintre cele mai tari restaurante din acea vreme. În timp ce eram la masă, a intrat un tip cu plete, care a venit direct la fata de lîngă mine. A pus mîna în faţa ei, a început să dialogheze cu ea. Eu mi-am ieşit din fire şi m-am luat de el: «Puteai să-mi ceri voie să discuţi cu domnişoara, cum îţi permiţi?». După ce a plecat, am început să zic pe acolo: «Cît tupeu, cine dracu’ mai e şi ăsta?». Un chelner m-a lămurit: «E Valentin Ceauşescu». A căzut cerul pe mine. Mult timp după aceea, cînd îi vedeam parcată maşina undeva, avea un Porsche, evitam să mai intru. M-am întîlnit cu el însă. «Felicitări pentru atitudinea de atunci, te-ai comportat cum trebuia să o facă un gentleman», mi-a zis Valentin. Nu el mi-a făcut rău, era un băiat deosebit”, şi-a amintit Boc.

[Mancini]

Sezonul 1972-1973 ne-a rãmas în memorie deoarece, pentru întîia oarã, Universitatea Craiova si-a arãtat tupeul. Si avea cu ce, antrenorul Constantin Cernãianu dispunînd pe-atunci de fotbalisti deosebit de valorosi, precum regretatii Ion Oblemenco si Lucian Strîmbeanu, alãturi de Petre Deselnicu, Dumitru Marcu, Teodor Tarãlungã, Stefan Sames etc. Printre rezultatele reusite de olteni în acel sezon s-au numãrat un 6-2 cu Steaua si un 6-4 cu Rapid, ambele la Bucuresti. Au avut însã si o cãlcãturã strîmbã, un neasteptat 0-1 acasã cu Steagul Rosu Brasov, care avea sã le complice serios viata în drumul lor spre titlu. Astfel, cursa umãr la umãr cu Dinamo s-a prelungit pînã în ultimele secunde ale sezonului. Din motive mai mult sau mai putin obiective, jocurile Dinamo - CFR Cluj si UTA - Universitatea Craiova au fost amînate, urmînd a se disputa la patru zile dupã ultima etapã. Înaintea acestora, craiovenii erau pe primul loc cu 39 puncte si golaveraj plus 19, iar Dinamo 37 cu plus 15. Pe atunci, golaverajul conta la egalitate de puncte, iar pentru victorie se acordau numai douã puncte. Adversarele erau lipsite de orice griji: CFR Cluj era pe locul 5, iar UTA pe 13. Respectivele jocuri au început la aceeasi orã, fiind televizate în direct. În min. 6, bucurestenii au deschis scorul, prin Sãlceanu. La Arad era în continuare 0-0. În min.13, la Bucuresti a început o ploaie torentialã - confirmatã de unii dintre cei 10.000 de martori oculari - care l-a determinat pe arbitrul Otto Anderco sã întrerupã jocul pentru 13 minute. Astfel, cele douã partide au fost defazate, dinamovistii putînd sã afle dinainte rezultatul adversarului direct. În min. 38, UTA a deschis scorul prin regretatul Brosovszky, acesta urmînd a fi unicul gol al jocului de la Arad. Iar Dinamo a mai punctat de trei ori, prin Dumitrache ('40, '63) si Al. Moldovan ('50 - penalty), învingînd cu 4-0. Trãgînd linie, ambele echipe aveau cîte 39 puncte, dar Dinamo, cu golaveraj plus 19, fatã de plus 18 al Craiovei, intra în posesia titlului de campioana. (Rãzvan Toma)
Trecand peste aceste frustrari ,Universitatea Craiova putea sa isi scrie singura soarta.Un egal si toate matrapalzacurile Ministerului Afacerilor de Interne de a-si ajuta avortonul erau inutile.Dar pierderea acestui campionat i-a ambitionat si mai mult pe olteni care si-au dat seama ca ora exacta se poate da si de la Craiova.Astfel se naste "CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI" iar Bania se pregateste de a intra in istoria Romaniei!

[Mancini]

Miercuri, 19 iunie 1974, ora 19:19:Universitatea Craiova noua campioana a Romaniei!

Ultima batalie a celui mai dramatic "razboi" fotbalistic din cate a cunoscut Romania a luat sfarsit.
Meciul de la Ploiesti, prelungit cu 2 minute de arbitrul bucurestean Dinulescu, s-a incheiat cu victoria squadrei oltene.
In cabina lor, din incinta stadionului "Petrolul", fotbalistii craioveni rad si plang, plang si rad. Majoritatea dintre ei. Unii-s fara cuvant. Nu pot deschide gura. Emotiile jocului, un joc la marginea prapastiei si a fericirii, au fost prea puternice si mai sunt inca prea puternice. Pe marginea ultimei transee cucerite, cei mai bravi luptatori ai campionatului de fotbal 1973-1974 isi trag sufletul si incearca - fara sa reuseasca toti - sa realizeze implinirea visului cel mai scump pe care l-au tesut vreodata mintile si inimile lor.
Sunt primii in Romania!
Sunt cei mai buni din Romania!
Fratilor, am invins, in sfarsit am invins! - striga Deselnicu, atlet statuar cocotat pe masa din mijlocul vestiarului, si strigatul sau ar vrea sa-l auda Craiova, si Balsul, si Calafatul, si Caracalul, si Targu Jiul, si toata suflarea olteneasca.
La Craiova, ultimele 2 minute, cele de prelungire ale partidei de la Ploiesti, au fost cele mai lungi. Fiecare secunda in plus era o punte intre drama si fericire. 200 de mii de aparate de radio ritmau bataile inimilor a 200 de mii de craioveni care in acele clipe uitasera de toate, de mama si tata, de copil si nevasta, de casa si masa, si traiau pe o singura lungime de unda. Unda de la Ploiesti.
Miercuri, 19 iunie 1974, ora 19:19.
Pe strazile Craiovei incep sa se reverse fluvii de iubitori ai fotbalului, de iubitori ai nepretuitei lor echipe, Universitatea.
Panouri scrise cu infrigurare in noaptea din ajun, zeci de tablouri cu fotbalistul-simbol al Olteniei, Ion Oblemenco, sunt purtate pe arterele unui oras ce incepe sa traiasca primul carnaval din viata sa!
Se canta, se danseaza, toata lumea e fericita.
E ca la Rio, cu deosebirea ca in loc de sambe se joaca hore si sarbe, iar cantecul care izvoreste din mii de piepturi e un cantec de inima al locului:"m-a facut mama oltean".
Campioana unei mari iubiri, campioana Romaniei, Universitatea Craiova e asteptata pana in miez de noapte, pe strazile luminate de torte si incalzite de flacara unui suflet cu sute de mii de inimi.
Pana in zori, Craiova plange si rade de fericire.

Marius Popescu - "Oblemenco si Campioana unei mari iubiri"

[Mancini]

Fostul internaţional român,jucator exponential al Universitatii Craiova ,Gheorghe Popescu se află pe locul 35 într-un clasament al celor mai buni marcatori dintre fundaşi în ultimii 20 de ani întocmit de Federaţia Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului .

Popescu a înscris 64 de goluri în cele 472 de meciuri disputate pentru echipe de club.

Un alt fost internaţional român, Dan Petrescu, ocupă locul 55, cu 57 de goluri înscrise în 404 partide. Fostul jucător al echipei Oţelul Galaţi, Vali Ştefan, se află pe poziţia a 60-a, cu 55 de goluri în 217 meciuri.

Fostul internaţional Cornel Dinu ocupă locul 70, cu 53 de goluri în 454 de partide, iar fostul fundaş al formaţiei Petrolul Ploieşti, Octavian Grigore, se află pe poziţia a 76-a, cu 52 de goluri în 441 de meciuri.

Primii zece fotbalişti din clasamentul celor mai buni marcatori dintre fundaşi în ultimii 20 de ani sunt următorii:

1. Ronald Koeman (Olanda) 193 goluri / 533 partide

2. Daniel Alberto Passarella (Argentina) 134 / 451

3. Fernando Hierro (Spania) 110 / 541

4. Egardo Bauza (Argentina) 108 / 499

5. Paul Breitner (Germania) 103 / 369

6. Laurent Blanc (Franţa) 95 / 500

7. Jose Rafael Albrecht (Argentina) 95 / 506

8. Gary Lloyd (Ţara Galilor) 90 / 505

9. Frank Sauzee (Franţa) 89 / 483

10. Juan Domingo Antonio Rocchia (Argentina) 86 / 396.

[Mancini]

SEBASTIAN DOMOZINĂ (ns.15.07.1938 – decedat la 10.10.1997)

Visul lui Sebastian Domozină a început într-o zi de vară, la data de 15 iulie 1938, într-o familie de învăţători, cu cinci copii, în comuna Ianca, judeţul Olt. Cu atâta măiestrie vorbea în faţa oamenilor, încă de mic, încât tinzi să crezi că nu a fost neapărat visul său să devină vocea Olteniei, ci aşa i-a fost predestinat şi n-a avut de ales decât să-şi urmeze calea . A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti“ din Craiova şi apoi Facultatea de Ziaristică din Bucureşti.

Prima sa transmisiune radiofonică a avut loc în anul 1964, în primul sezon al Universităţii Craiova în Divizia A, la meciul Ştiinţa Craiova - Universitatea Cluj 1-0. Până în decembrie 1989, Domozină a fost corespondent principal al redacţiei de actualităţi din Radioteleviziunea Română pentru judeţele Dolj, Gorj, Olt şi Mehedinţi. Începând din anul 1990 a fost director al postului Radio Oltenia Craiova.

În decursul carierei, el a realizat aproape 1.000 de transmisiuni în direct de la meciurile Universităţii Craiova. Ultima transmisie radiofonică a sa avut loc în anul 1995. Sebastian Domozină era renumit pentru viteza sa în exprimare, comentariile sale fiind foarte rapide.
Sebastian Domozină a trecut la cele veşnice la data de 10 octombrie 1997 în oraşul Craiova şi a fost înmormântat în cimitirul Ungureni, la câţiva metri de mormântul golgheterului Universităţii Craiova, Ion Oblemenco.

În semn de apreciere, în anul 2002, Sebastian Domozină a fost declarat cetăţean de onoare post-mortem al municipiului Craiova. De asemenea, în luna octombrie a anului 2003, Primăria din Ianca a dezvelit o placă memorială la Sala de sport „Sebastian Domozină“. Cu aceeaşi ocazie, Consiliul Local l-a declarat post-mortem „cetăţean de onoare al comunei Ianca“.

A rămas în istoria nescrisă a comentatorilor sportivi din România ca unul dintre cei mai reprezentativi, fiind catalogat drept „sufletul şi spiritul campioanei unei mari iubiri“, Ştiinţa.
„Gooooolllll, goooollll, extraordinar,Universitatea!“. Acesta a fost glasul nepieritor al celui mai îndrăgit comentator sportiv al Olteniei, Sebastian Domozină.

„Sunt un om ca toţi oamenii. Sunt oltean, născut la Ianca, lângă Dăbuleni. Cu ani în urmă aveam una dintre cele mai frumoase bălţi din câte am văzut vreodată, Balta Potelu. M-am simţit oltean chiar şi la…Leeds!“ - Sebastian Domozină (dintr-un interviu dinainte de 1990).

"Am venit pe lume în zodia Racului, cînd apele fierbeau în neuitatul lac Potelu, ale cărui valuri mi-au legănat copilăria. De mic m-am trezit într-o stupină, în care albinele au fost primele fiinţe pe care le admiram cu nesaţ şi m-au făcut să-i urăsc întotdeauna pe trîntori. Trimis de bunii mei părinţi să mă şcolesc, am picat direct în 'Cetatea Banilor', unde implacabilul destin mi-a hărăzit viitorul"

"Profesia de ziarist cu care am cochetat in adolescenţă, ramînînd pe viată sclavul ei. Microfonul, imaginea video şi sonoră, fotbalul, tangoul şi romanţa, poezia şi o carte bună în clipele de linişte. Ca dorinţe - sănătate şi puterea de a fi înţeles"

"Nici un fel de lucru nu este imposibil de realizat daca doresti cu adevarat. In primul rind sa vrei, in al doilea rind sa lupti si apoi sa te"bati" in continuare pentru consolidarea lui. Atunci cind te consideri invins, mai exista o raza de speranta pentru a lua totul de la capat".
SEBASTIAN DOMOZINA
Craiova , 14 iunie 1994

"Era în anul 1962 cînd, la unele meciuri de Divizia B, am încercat cîteva comentarii de la faţa locului înregistrate, bineînţeles, pe bandă cu ajutorul unui magnetofon "Tesla". După aproape doi ani de exersări neîntrerupte am avut prilejul să-l întîlnesc pe Nicolae Soare, un crainic reporter de acum experimentat, cu personalitate, consacrat. Mi-a ascultat cîteva din timidele mele înregistrări şi ascultîndu-mă a zis: 'Într-o bună zi îmi vei fi coleg de transmisie'.

Acest lucru avea să se întîmple în prima etapă a campionatului Diviziei A 1964-1965 la meciul Ştiinţa Craiova - Steaua Bucureşti. Au trecut doar cîteva luni de la fericita întîlnire cu Soare, regretatul Ion Mureşan, Aristide Buhoiu, Mircea Radu Iacoban, coordonaţi de Ion Ghiţulescu la primele emisiuni în direct 'Sport şi muzică'. Din acest moment mă simţeam tot mai vrăjit de ideea transmisiei sportive directe, în special ce alegată de fotbal; dacă între timp echipa noastră de debut a suferit unele corecţii, eu am rămas mereu lîngă cei care, sunt convins, că fac această meserie cu multă pasiune, cu caldă simţire, cu deplină personalitate.

Pînă acum eu nu mi-am pus niciodată întrebarea de ce nu am ajuns cronicar sportiv în presa scrisă. Poate pentru că în nici o pagină de ziar nu aş putea fi trăit vuietul plin de farmec al tribunelor ca în faţa unui microfon, instalat într-o cabină de transmisie sau chiar pe pista unui stadion. Reuşită înseamnă cînd majoritatea celor care m-au acultat sînt fericiţi. Cum s-ar zice, am avut o transmisie fără poticneli, plină de vervă, cu momente de suspans, cu goluri înscrise într-o poartă sau cealaltă, care mai de care mai spectaculoase, mai de 'chinogramă', cu un final în care fair-playul a triumfat pe verdele gazonului şi în tribune. Este ceea ce fiecare crainic sportiv aflat în faţa microfonului visează să dăruiască celor ce sînt departe de atmosfera incandescentă a stadionului.
Reuşita unei transmisii sportive este marea satisfacţie pe care o dai oamenilor, fie însuţi, după momentele de tensiune, trăite şi vorbite, ale unui meci la care nu o dată cardiacii au plătit scump curajul lor de a urmări, fie chiar şi la radio, asemenea spectacole ce nu pot fi înlocuite în viaţa a milioane şi milioane de romantici. Cred că nu este crainic sportiv sa nu fi avut senzaţia că o dată sau chiar de mai multe ori ceva "nu i-a mers". Eu, cînd văd stadioanele fără spectatori simt că mă blochez, că se duce de rîpa muza inspiraţiei, că dispare toată buna dispoziţie. Şi atunci, foarte greu reuşesc să intru în acel ritm pe care mi-l găsesc ori de cîte ori văd tribunele "ochi".
Un meci, oricît de frumos ar fi, fără spectatori nu are strălucire. Îi lipseşte farmecul celor care ştiu să se bucure sau să sufere fără mască. Nereuşita unei transmisii sportive radio înseamnă pentru mine o datorie imensă, neonorată faţă de cei pe care îi simt privindu-mă mustrător, gata oricînd să-mi reproşeze fără ocolişuri: "Maestre, lasă filosofia, termină cu metaforele şi dă-ne faza infernală pe care ai scăpat-o!". Ce multă dreptate au!
Dacă se întîmplă, totuşi, ca atmosfera unei partide de fotbal să fie anostă, săracă în reclamă, atunci sunt tentat să vorbesc de palmaresul echipelor, despre talentul unor jucători uitaţi...sau neobservaţi de marii fotbalului şi, întotdeauna, despre admirabilii oameni ai tribunelor, care, pe soare, pe vint, pe ploaie, pe lapoviţă sau viscol, înfruntînd cu stoicism orice vreme, ştiu să guste, în veselie sau tăcere, bucuriile fotbalului."
SEBASTIAN DOMOZINĂ - 1983

„O echipă fantastică, aşa cum a fost Craiova Maxima, născută din sufletul uriaş al oltenilor, nu putea să aibă decât un comentator pe măsură. Cine poate uita comentariile “braziliene” ale lui Domozină care însufleţeau un popor alb-albastru lipit cu urechea de tranzistoare? Cine poate uita strigătul de victorie de la Leeds, când, secunde în şir, vocea marelui crainic a răsunat “Goooool!!!”, în ritm de căluş oltenesc? Cu siguranţă, nimeni. (...) Sunt oameni care nu pot fi înlocuiţi niciodată. Fără îndoială, Sebastian Domozină a fost unul dintre aceştia. Din 10 octombrie 1997, doar sfinţii mai pot auzi inconfundabilul “Goooool!!!” al vocii de aur a Olteniei.”
—Situl oficial al Universităţii Craiova

„Sebastian Domozină, "Sebi" cum îi spuneam noi, prietenii, a fost un OM, dintre aceia pentru care acest cuvânt - OM - se scrie cu majuscule. (...) Rămân în istoria anecdotică a fotbalului românesc, vorbele unui mare antrenor - Valentin Stănescu - care a antrenat o vreme pe Universitatea Craiova: "Măi Domozină, transmite şi tu mai încet, că nu pot jucătorii mei să se ţină după tine!"”
—Cristian Ţopescu

„Fiecare dintre noi, doar gândindu-ne la el, îi auzim vocea inconfundabilă. Pentru cei care nu l-au cunoscut îndeaproape sau nu i-au fost prieteni, Sebastian Domozină trăieşte prin vocea sa pentru că ea a fost şi va rămâne vocea sufletului său. Ne e dor de Domozină, ne e dor mai ales atunci când vedem neîmplinirile "Ştiinţei", echipa căreia i s-a dedicat întru totul. (...) Un prieten spunea că Sebastian Domozină a iubit această echipă mai mult decât şi-a iubit familia.”
—Marius Tucă

„Am trăit şi suferit alături de cel mai mare şi cel mai entuziast crainic-reporter sportiv al României, Sebi Domozină fiind cunoscut şi recunoscut în toate coclaurile ţării, iar în judeţele Olteniei era de-a dreptul venerat şi aplaudat. A avut şi şansa ca pe vremea lui să existe o echipă de legendă, care a făcut furori în Europa. Ei, cei de la Craiova Maxima, au făcut istorie, aşa cum şi Sebi Domozină a făcut istorie…“. (Gabriel Bratu)

Comentariul lui Sebastian Domozină la o partidă a Universităţii Craiova, după golul marcat de Nicolae Negrilă în minutul 82 al meciului retur din sferturile de finală ale Cupei UEFA ediţia 1982/1983, Universitatea - FC Kaiserslautern (1-0), partida care a calificat 'Craiova Maxima' în semifinala Cupei UEFA '83. a ramas istorie.Nu exista cd a vreunuia dintre suporterii Universitatii Craiova sa nu contina inregistrarea, care face sa tresara,sa vibreze si sa ne aminteasca tuturor despre legendele totdeauna vii ale CRAIOVEI MAXIMA.

Sebastian Domozina – crainicul sufletelor noastre!
Scris de inima de leu / siteul craiova-maxima.ro

E vreun suporter al Universităţii care să nu fi prins vremea în care meciurile la televizor erau mai rare decât ploaia în Sahara şi care să nu fi stat cu urechile ciulite la radio pentru a auzi comentariile lui Sebastian Domozină? Care să nu audă şi acum timbrul distinct al vocii sale intervenind la “Fotbal minut cu minut” “Bună ziua, stimaţi ascultători aici pe stadionul Central Universitatea întâlneşte pe…” sau intervenţiile sale intempestive “Gooool Universitaaateeaa!!”. Când Universitatea conducea, Domozină era vivace, intempestiv, aproape că simţeai după tonul vocii dacă a marcat Ştiinţa sau echipa adversă. Când echipa era condusă sau pierdea Domozină comenta absent, fără chef.

Tonul vocii sale era mai sugestiv ca zece cronici în presa scrisă. Iubea Craiova cu patimă ca orice oltean adevărat şi mai avea o caracteristică atât de rară a comentatorilor din ziua de azi : nu iubea jucătorii Universităţii, îi diviniza de-a dreptul!
Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte de un moment hazliu. În primavara 1990 Craiova termina pe locul trei (o tempora !- ce situaţie normală era asta atunci) campionatul şi era calificată în UEFA cu mult inainte de final. Meciul cu Poli Timişoara de la Vâlcea ( nu de la Craiova că aveam terenul suspendat!) nu mai avea nicio miză iar Craiova, fără Gică Popescu, Săndoi şi alţii ce erau plecaţi cu Naţionala în Italia la Campionatul Mondial, era condusă cu 2-0. Domozină, catran nu altceva, comenta meciul în ritm de melc. La un moment dat, nemaiputându-se abţine intervine Ion Ghiţulescu, care era mai hâtru, de pe Dinamo : “îl rog pe colegu Domozină să nu mai fie aşa de trist că Universitatea se califică şi dacă pierde meciu cu Poli!”. Aşa era Domozină! Şi colegii ştiau că arde pentru Universitatea. Şi cu toate acestea nu s-ar putea spune că a fost vreodată lipsit de obiectivitate în comentariu.

Din 1997, parcă anticipând căderea echipei sale de suflet, Sebastian Domozină ne-a părăsit. A plecat un pic mai devreme în Ceruri să comenteze modul în care joacă pentru echipa Universităţii din Rai, Sfârlogea, Strâmbeanu, Deselnicu, Crişan şi Oblemenco. Dar pentru noi, cei care am crescut ascultând vocea sa inconfundabilă va rămâne mereu Crainicul sufletelor noastre...

Recunostiinta nu se prescrie.Multumim Sebastian Domozina !
Cu STIINTA pana la moarte !

[Mancini]

Siglă : Emblema Ştiinţei a fost concepută la Institutul de Proiectări Dolj

POVESTEA STEMEI
de Cătălin NICOLA

Clubul Universitatea a fost obligat de FRF, în 1953, să-şi creeze propria stemă. Odată cu performanţa din ’83, a fost realizată o nouă emblemă pentru alb-albaştri, valabilă şi astăzi.

Majoritatea cluburilor de fotbal şi-au creat o emblemă proprie, însemn ce datează încă de la înfiinţare. Stema, culorile formaţiei şi palmaresul sunt bunurile cele mai de preţ ale unei echipe de fotbal. Jucătorii şi antrenorii, eroii principali ai unui club, vin şi pleacă, însă simbolurile rămân neclintite.

Deşi înfiinţată în 1948, Universitatea Craiova nu a avut până în 1953 o siglă proprie. “În anul 1953 am fost obligaţi de FRF să avem culorile proprii şi o insignă a clubului. Au fost mai multe propuneri în legătură cu emblema. Fiind un club universitar, ne-am gândit să apară pe stemă o carte. Această idee nu a fost pusă în practică şi ne-am oprit la o emblemă compusă din dungi alb-albastre, poziţionate vertical. Deasupra stătea scris numele clubului, Ştiinţa Craiova. În 1966, atunci când s-a schimbat denumirea în Universitatea, s-a modificat doar numele de pe emblemă, dungile rămânând intacte”, a declarat Ion Constantinescu, fost preşedinte al grupării din Bănie. Odată cu modificarea numelui, alb-albaştrii au purtat pe tricouri un “U”, prima literă a cuvântului Universitatea. Era o modă a vremii respective, Rapid având un “R”, Dinamo un “D”, Farul un “F”, iar Universitatea Cluj un “U”. Ardelenii au fost primii care au apărut pe tricouri cu “U”, motiv pentru care i-au acuzat pe olteni de plagiatură. În ediţia 1982 - 1983, atunci când s-a realizat cea mai mare performanţă pe plan internaţional la fotbal, oficialii clubului craiovean au decis să comande o nouă emblemă la Institutul de Proiectări Dolj. Ea conţine un leu încadrat de litera “U”, repetată concentric de cinci ori. După anii ’90, stema a fost stilizată în mai multe rânduri. A apărut cu trei, patru, şase sau câte dungi a preferat un grafician să pună, ele neavând o semnificaţie anume. În prezent, pe tricourile alb-albaştrilor apare o emblemă cu patru dungi. Arhitectul Cristian Ciomu, cel care a creat sigla Universităţii în perioada de glorie a Craiovei Maxima, a afirmat: “Figura centrală a acestei steme este un leu, însemn al puterii, simbol ce se află şi pe stema judeţului Dolj. Leul priveşte cu multă siguranţă înainte şi ţine autoritar, sub unul dintre picioarele din spate, o minge. El este încadrat de litera «U», iniţiala Universităţii, repetată concentric de cinci ori. Pe umerii iniţialei «U» este înscris, cu caractere mari, numele municipiului Craiova.”

Mascota Universităţii
Clubul din Bănie şi-a creat şi o mascotă proprie. Aceasta este reprezentată de un leu vesel, care le face cu ochiul adversarilor, în contrast cu cel de pe stemă, care îi aşteaptă cu sabia în mână. Mascota a apărut prima oară pe spatele fanionului oficial de la meciul cu Hajduk Split, disputat pe 14 septembrie 1983. “Când mă gândesc la mascota Universităţii, îmi aduc aminte de anii tinereţii. Eram tânăr arhitect al Institutului de Proiectări Dolj când mi s-a propus să desenez o mascotă a clubului din Bănie. În ultimul timp am observat că a fost uitată, păcat că nu a mai fost popularizată”, a declarat arhitectul Radu Ionescu.

sursa: editie.ro
http://www.editie.ro/mod.php?mod=stiri& ... tire=73297

[Mancini]

Istoria nu trebuie uitata :FC Craiova, campioana Romaniei

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in sezonul 1942-1943 s-a jucat totusi, dar campionatul nu apare in anuarele fotbalului românesc, deoarece intre anii '41-'46 s-a considerat, oficial, ca fiind intrerupt, iar competitiile din aceasta perioada nu au acordat titlul de campioana nationala.

Desi era razboi, patima fotbalului era mai presus de orice. In prima liga de atunci, Oltenia era reprezentata de o singura echipa, FC Craiova, care s-a nascut in 1939 din fuziunea a doua formatii divizionare locale: Craiu Iovan si Rovine - Grivita. Craiovenii au promovat in prima liga in 1940 printr-un concurs de imprejurari. Dupa sezonul 1939-1940, ca urmare a cedarii Ardealului de Nord, Universitatea Cluj s-a refugiat la Sibiu, devenind Universitatea Cluj-Sibiu, iar Carpati Baia Mare nu a mai luat parte la intrecere. Totodata, prin decizia autoritatilor politice, activitatea echipei CAM Timisoara a fost interzisa. Pe locul ramas disponibil a fost promovata FC Craiova.

In primul sezon, '40-'41, FC Craiova s-a clasat pe locul noua, campioana fiind Unirea Tricolor. Oltenii si-au intarit echipa cu citiva fotbalisti provenind de la formatii care se aflau pe teritoriul smuls din trupul României prin Dictatul de la Viena: Covaci (Ripensia Timisoara), Henegaru (AMEF Arad), Thierjung (golgheterul echipei Chinezul Timisoara), Felecan (Universitatea Cluj), Nistor (Victoria Cluj) si altii. Talentele locale nu lipseau, Oltenia fiind de pe atunci un rezervor de fotbalisti, cum se spune: Angelo Niculescu (viitorul selectioner al României), Iordachescu, Opris, Stoianovici, Ruicu, Mogoroase, Popescu, Dunareanu, Batrin, Tepelea, Ciocilteu s.a.

Ce s-a intimplat in acea editie 1942-1943? Craiovenii au terminat turul campionatului pe primul loc, fara nici o infringere. Printre echipele invinse atunci de FC Craiova s-a numarat si Venus Bucuresti, care detinea in palmares opt titluri de campioana nationala! Si in retur oltenii au fost aproape de neoprit, doar ca la Bucuresti au cedat de doua ori, in fata titratei Venus, 2-5, si a lui Carmen, 1-4. Titlul insa a revenit craiovenilor, cu un avans de patru puncte fata de ocupanta locului doi (Rapid) si sapte fata de echipa de pe locul trei (Unirea Tricolor).

Conform presei vremii, formatia campioana a cuprins pe urmatorii fotbalisti: Popescu („Rusu“) - Albu, Straja, Felecan, Iordachescu, Angelo Niculescu, Ruicu, Mari, Nistor, Mogoroase, Covaci (se pare, fratele lui Pisti Kovacs), Henegar, Stoianovici, Toth, Thierjung, Dunareanu, Batrin (pe numele lui adevarat Batrin), Szabo („Balerina“) si altii.( Ion Jianu,Gazeta de Sud)